2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curpenire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: curpeni] Cățărare.

curpeni vr [At: DDRF / Pzi: ~nesc/ E: curpen] (Îvr) A se cățăra (ca un curpen) Si: a încurpeni.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

a se curpení vb., ind. prez. 3 sg. curpenéște

Intrare: curpenire
curpenire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curpenire
  • curpenirea
plural
  • curpeniri
  • curpenirile
genitiv-dativ singular
  • curpeniri
  • curpenirii
plural
  • curpeniri
  • curpenirilor
vocativ singular
plural
Intrare: curpeni
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curpeni
  • curpenire
  • curpenit
  • curpenitu‑
  • curpenind
  • curpenindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • curpenește
(să)
  • curpenească
  • curpenea
  • curpeni
  • curpenise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • curpenesc
(să)
  • curpenească
  • curpeneau
  • curpeni
  • curpeniseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)