2 definiții pentru curmăni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curmăni vt [At: VÎRCOL, V. / Pzi: ~nesc / E: curmăn > curm1 + ~an, cf ucr курман] (Reg) 1 A curma1 (1). 2 (D. sfoară, curea etc.) A lăsa o urmă în piele, acolo unde a fost legată sau ținută.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

curmăní, curmănésc, vb. IV (reg.) a strânge (cu o sfoară), a gâtui.

Intrare: curmăni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curmăni
  • curmănire
  • curmănit
  • curmănitu‑
  • curmănind
  • curmănindu‑
singular plural
  • curmănește
  • curmăniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curmănesc
(să)
  • curmănesc
  • curmăneam
  • curmănii
  • curmănisem
a II-a (tu)
  • curmănești
(să)
  • curmănești
  • curmăneai
  • curmăniși
  • curmăniseși
a III-a (el, ea)
  • curmănește
(să)
  • curmănească
  • curmănea
  • curmăni
  • curmănise
plural I (noi)
  • curmănim
(să)
  • curmănim
  • curmăneam
  • curmănirăm
  • curmăniserăm
  • curmănisem
a II-a (voi)
  • curmăniți
(să)
  • curmăniți
  • curmăneați
  • curmănirăți
  • curmăniserăți
  • curmăniseți
a III-a (ei, ele)
  • curmănesc
(să)
  • curmănească
  • curmăneau
  • curmăni
  • curmăniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)