2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curiac1 sn vz curuiac

cureac1 sn [At: ȘEZ. XVIII, 168 / V: ~riac / Pl: ? / E: cur + -eac] (Reg) Fân (sau paie) aflate la baza stogului.

cureac2 sn [At: POLIZU / Pl: ? / E: ns cf bg кория] (Îrg) Loc curățat în mijlocul pădurii.

curuiac sn [At: CHEST. II, 432/44 / V: ~ri~ / Pl: ? / E: nct] (Reg) Coteț pentru păsări Si: curelnic, pătuiag.

curuĭác n., pl. ĭece (d. curnic). Meh. Cotineață.

tureác m., pl. ecĭ (d. tur 1. V. tureatcă și cĭoarecĭ). Munt. Cĭoarecĭ, pulpare, tuzlucĭ (în Olt. turuĭac, pl. ĭecĭ). Munt. vest, Trans. Maram. Tureatcă, carîmb: cercetînd tureciĭ vechĭ (Agrb. Înt. 182). S. n., pl. ece. Rest (cupon) dintr’o trîmbă de pînză, dintr’o pîne saŭ dintr’o lămîĭe. – Și cureac în Munt. est, Mold. (Șez. 30, 168). V. chĭostec.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cureác s.n. sg. (reg.) fânul dintr-un stog aflat pe sfârșite.

Intrare: cureac
cureac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
curiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: curuiac
curuiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
curiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.