2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURENTÁRE, curentări, s. f. Acțiunea de a (se) curenta și efectul ei. – V. curenta.

CURENTÁRE, curentări, s. f. Acțiunea de a (se) curenta și efectul ei. – V. curenta.

curentare sf [At: DA / Pl: ~tări / E: curenta1] 1 Provocare a unui șoc (ușor) prin atingere Cf curenta1 (1). 2 Atingere a unui conductor electric, suportând un șoc.

CURENTÁRE s.f. Acțiunea și faptul de a (se) curenta. [< curenta].

CURENTÁ, pers. 3 curentează, vb. I. Tranz. (Despre un conductor de electricitate) A provoca cuiva un șoc (mai ușor) prin atingere. ♦ Refl. (Despre ființe) A atinge un conductor electric suportând un șoc (mai ușor). – Din curent.

CURENTÁ, pers. 3 curentează, vb. I. Tranz. (Despre un conductor de electricitate) A provoca cuiva un șoc (mai ușor) prin atingere. ♦ Refl. (Despre ființe) A atinge un conductor electric suportând un șoc (mai ușor). – Din curent.

curenta1 [At: UNIVERSUL 8 decembrie, 1938 / Pzi: ~tez / E: curent] 1 vt (D. un conductor electric) A provoca cuiva un șoc (mai ușor) prin atingere. 2 vr (D. ființe) A atinge un conductor electric suportând un șoc.

curenta2 vt [At: DA / Pzi: ~tez / E: ger kurentieren] (Trs; înv) A căuta pe cineva peste tot (pentru a-l aduce în fața justiției).

CURENTÁ vb. I. tr. A produce o zguduire, o comoție prin curent electric. ♦ refl. (Despre ființe) A atinge un circuit electric, suferind un șoc (ușor). [< curent].

CURENTÁ vb. 1.. tr. a produce o zguduire, o comoție prin curent electric. II. refl. (despre ființe) a atinge un curent electric. (< curent)

curentá vb. I ◊ „Traficantul coboară din mașina cumpărătorului. Prin stații se aude ordinul: «Curentați-l». (Termenul de «curentat» este folosit de polițiști atunci când rețin pe cineva.)” Z. 7 III 97 p. 3

A CURENTÁ ~éz 1. tranz. 1) (despre conductori electrici) A expune curentului electric prin atingere, producând un șoc. 2) (ființe) A expune curentului de aer dintr-o încăpere. 2. intranz. A provoca un șoc fiind expus acțiunii curentului electric sau de aer. /Din curent

A SE CURENTÁ mă ~éz intranz. A se atinge de un conductor electric, contractând un șoc. /Din curent

*curentéz v. tr. (d. curent). Pop. Ating pin curent electric saŭ de aer. V. electrocutez și trăsnesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curentá (a ~) vb., ind. prez. 3 curenteáză

curentá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. curenteáză


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

curenta, curentez v. t. (intl.) a deposeda pe cineva de bunurile personale prin furt.

Intrare: curentare
curentare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curentare
  • curentarea
plural
  • curentări
  • curentările
genitiv-dativ singular
  • curentări
  • curentării
plural
  • curentări
  • curentărilor
vocativ singular
plural
Intrare: curenta
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curenta
  • curentare
  • curentat
  • curentatu‑
  • curentând
  • curentându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • curentea
(să)
  • curenteze
  • curenta
  • curentă
  • curentase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • curentea
(să)
  • curenteze
  • curentau
  • curenta
  • curentaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curentare

  • 1. Acțiunea de a (se) curenta și efectul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi curenta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

curenta

  • 1. (Despre un conductor de electricitate) A provoca cuiva un șoc (mai ușor) prin atingere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. reflexiv (Despre ființe) A atinge un conductor electric suportând un șoc (mai ușor).
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • curent
    surse: DEX '09 DEX '98 DN