2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURELÚȘĂ, curelușe, s. f. Diminutiv al lui curea (1). – Curea + suf. -ușă.

CURELÚȘĂ, curelușe, s. f. Diminutiv al lui curea (1). – Curea + suf. -ușă.

curelușă f. 1. curea mică; 2. un fel de horă.

curelúșă f., pl. e. Curea mică. Un fel de horă (melodia și dansu). – În vest -ușe, pl. tot e saŭ ĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curelúșă s. f., art. curelúșa, g.-d. art. curelúșei; pl. curelúșe

curelúșă s. f., art. curelúșa, g.-d. art. curelúșei; pl. curelúșe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURELÚȘĂ s. (turcism înv.) căiuș.

CURELUȘĂ s. (turcism înv.) căiuș.

Intrare: curelușe
curelușe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: curelușă
curelușă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curelușă
  • curelușa
plural
  • curelușe
  • curelușele
genitiv-dativ singular
  • curelușe
  • curelușei
plural
  • curelușe
  • curelușelor
vocativ singular
plural

curelușă

etimologie:

  • Curea + sufix -ușă.
    surse: DEX '98 DEX '09