6 definiții pentru cureac curiac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cureac2 sn [At: POLIZU / Pl: ? / E: ns cf bg кория] (Îrg) Loc curățat în mijlocul pădurii.

cureac1 sn [At: ȘEZ. XVIII, 168 / V: ~riac / Pl: ? / E: cur + -eac] (Reg) Fân (sau paie) aflate la baza stogului.

tureác m., pl. ecĭ (d. tur 1. V. tureatcă și cĭoarecĭ). Munt. Cĭoarecĭ, pulpare, tuzlucĭ (în Olt. turuĭac, pl. ĭecĭ). Munt. vest, Trans. Maram. Tureatcă, carîmb: cercetînd tureciĭ vechĭ (Agrb. Înt. 182). S. n., pl. ece. Rest (cupon) dintr’o trîmbă de pînză, dintr’o pîne saŭ dintr’o lămîĭe. – Și cureac în Munt. est, Mold. (Șez. 30, 168). V. chĭostec.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cureác s.n. sg. (reg.) fânul dintr-un stog aflat pe sfârșite.

Intrare: cureac
cureac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
curiac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.