2 intrări

3 definiții

curdisit, ~ă a [At: IORGA, S. N. 141 / Pl: ~iți / E: curdisi] (Grî) Orânduit.

curdisi vt [At: IORGA, S. N. 216 / Pzi: ~sesc / E: ngr χουρδιςω] (Grî) 1 A rândui. 2 A trata.

curdisí, curdisésc, vb. IV (înv.) a așeza, a răndui.

Intrare: curdisi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) curdisi curdisire curdisit curdisind singular plural
curdisește curdisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) curdisesc (să) curdisesc curdiseam curdisii curdisisem
a II-a (tu) curdisești (să) curdisești curdiseai curdisiși curdisiseși
a III-a (el, ea) curdisește (să) curdisească curdisea curdisi curdisise
plural I (noi) curdisim (să) curdisim curdiseam curdisirăm curdisiserăm, curdisisem*
a II-a (voi) curdisiți (să) curdisiți curdiseați curdisirăți curdisiserăți, curdisiseți*
a III-a (ei, ele) curdisesc (să) curdisească curdiseau curdisi curdisiseră
Intrare: curdisit
curdisit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curdisit curdisitul curdisi curdisita
plural curdisiți curdisiții curdisite curdisitele
genitiv-dativ singular curdisit curdisitului curdisite curdisitei
plural curdisiți curdisiților curdisite curdisitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)