2 intrări

3 definiții

curdisit, ~ă a [At: IORGA, S. N. 141 / Pl: ~iți / E: curdisi] (Grî) Orânduit.

curdisi vt [At: IORGA, S. N. 216 / Pzi: ~sesc / E: ngr χουρδιςω] (Grî) 1 A rândui. 2 A trata.

curdisí, curdisésc, vb. IV (înv.) a așeza, a răndui.

Intrare: curdisi
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curdisi
  • curdisire
  • curdisit
  • curdisind
singular plural
  • curdisește
  • curdisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curdisesc
(să)
  • curdisesc
  • curdiseam
  • curdisii
  • curdisisem
a II-a (tu)
  • curdisești
(să)
  • curdisești
  • curdiseai
  • curdisiși
  • curdisiseși
a III-a (el, ea)
  • curdisește
(să)
  • curdisească
  • curdisea
  • curdisi
  • curdisise
plural I (noi)
  • curdisim
(să)
  • curdisim
  • curdiseam
  • curdisirăm
  • curdisiserăm
  • curdisisem
a II-a (voi)
  • curdisiți
(să)
  • curdisiți
  • curdiseați
  • curdisirăți
  • curdisiserăți
  • curdisiseți
a III-a (ei, ele)
  • curdisesc
(să)
  • curdisească
  • curdiseau
  • curdisi
  • curdisiseră
Intrare: curdisit
curdisit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curdisit
  • curdisitul
  • curdisitu‑
  • curdisi
  • curdisita
plural
  • curdisiți
  • curdisiții
  • curdisite
  • curdisitele
genitiv-dativ singular
  • curdisit
  • curdisitului
  • curdisite
  • curdisitei
plural
  • curdisiți
  • curdisiților
  • curdisite
  • curdisitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate – (arată)