opțiuni
  • info

16 definiții pentru curcă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURCĂ, curci, s. f. Femela curcanului; p. ext. curcan. ◊ Curcă bronzată = rasă de curci crescută și în țara noastră, cu greutate corporală mare. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a umbla) ca o curcă plouată (sau beată) = a fi (sau a sta, a umbla) abătut, dezorientat, zăpăcit. Nici curcă, nici curcan, se spune despre cel care nu are o situație precisă. Râd și curcile = e din cale-afară de caraghios. – Din bg. kurka.

CURCĂ, curci, s. f. Femela curcanului; p. ext. curcan. ◊ Curcă bronzată = rasă de curci crescută și în țara noastră, cu greutate corporală mare. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a umbla) ca o curcă plouată (sau beată) = a fi (sau a sta, a umbla) abătut, dezorientat, zăpăcit. Nici curcă, nici curcan, se spune despre cel care nu are o situație precisă. Râd și curcile = e din cale-afară de caraghios. – Din bg. kurka.

curcă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~rci, (îvr) ~rce / E: bg курка] 1 Femela curcanului (1) Si: (Trs) codină, corcodină, (Ban) ciurcă. 2 (Pex) Curcan (1). 3 (Îc) ~-bronzată Rasă de curcan cu greutate corporală mare. 4 (Pfm; îe) A fi (sau a sta, a umbla) ca o ~ plouată (sau beată) A fi (sau a sta, a umbla) abătut, dezorientat, zăpăcit. 5 (Pfm; îe) Nici ~, nici curcan Se spune despre cel care n-are o situație precisă. 6 (Pfm; îe) Râd și ~rcile E din cale-afară de caraghios. 7 (Trs) Haină femeiască (asemeni recălului) îmblănită cu piele de oaie. 8 (Irn) Infanterist. 9-10 (Trs) Încercare nereușită de a minți sau a înșela. 11 (Olt; îcs) De-a ~ca Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 12 (Bot; îc) Iarbă-de-~ Fumăriță (Fumaria officinalis).

CURCĂ, curci, s. f. Femela curcanului. De e curcă, Ce se-ncurcă, La revărsatul zorilor, În calea vînătorilor? ODOBESCU, S. III 9. Pe valea lui Ivănuș, O curcă cu două guși (Desagii). ȘEZ. IV 105. ◊ Expr. A fi (sau a sta, a ședea, a umbla) ca o curcă beată (sau plouată) = a fi (sau a sta, a ședea, a umbla) fără vlagă, zăpăcit, lipsit de curaj, abătut, trist. Rîd și curcile = e din cale-afară de caraghios, stîrnește rîsul tuturor.

CURCĂ ~ci f. Femela curcanului. ◊ A sta (sau a ședea, a umbla) ca o ~ plouată a fi, a umbla trist, abătut, fără chef. Râd și ~cile e din cale-afară de ridicol; caraghios. /<bulg. kurka

curcă f. femeiușcă curcanului; fig. curcă ploată, descurajat. [Slav. KURKA, găină (din kurŭ, cocoș)].

cúrcă f., pl. ĭ (rut. pol. kurka, găină, kur, cocoș, litv. kurka, curcă, rus. kúrica, găină, bg. kurkoĭ, curcan, d. vsl. kurŭ, cocoș; ung. [d. rom.] kurka, alb. čúrkă; ngr. kurkános, kúrkos, kúrkas, curcan, kúrka, curcă; turc. karkan, curcan. V. curnic). Femela curcanuluĭ. Ca o curcă ploŭată, umilit, rușinat. Ca o curcă beată, zăpăcit. Ca o curcă chĭoară, ca prostu. – În Trans. și corcodină.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

curcă s. f., g.-d. art. curcii; pl. curci

curcă s. f., g.-d. art. curcii; pl. curci

curcă s. f., g.-d. art. curcii; pl. curci

curcă, -ci.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CURCĂ s. (ORNIT.) (reg.) puică, (Ban.) tutcă. (~ este femela curcanului.)

CURCĂ s. (ORNIT.) (reg.) puică, (Ban.) tutcă. (~ este femela curcanului.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

curcă (curci), s. f. – 1. Femela curcanului. – 2. (Trans.) Veșmînt larg. – 3. Femeie proastă. – 4. Laș, om bleg. Sl. (bg., pol.) kurka, din sl. kurŭ „cocoș” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 324; Meyer, Neugr. St., II, 36; Cihac, II, 87; Berneker 651; Conev 54); cf. alb. tšurkë (Meyer 450), ngr. ϰοῦρϰας (după DAR, provine din rom.), mag. kurka (din rom., după Edelspacher 17). – Der. curcan, s. m. (pasăre domestică mare, cu coada lată desfășurată în evantai; prost, neghiob; dorobanț, numit astfel în războiul din 1877 cu turcii datorită penei de curcan de la chipiu; Arg., vardist); curcănar, s. m. (ogradă de curcani); curcănar, s. m. (păzitor de curcani; dorobanț de la 1877); curcănesc, adj. (de dorobanț); curcănie, s. f. (furtișag), cuvînt rar, cf. găinărie; curcănărie, s. f. (Arg., poliție). – Cf. curnic.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se uita ca curca la crăci / ca mâța-n calendar / ca vițelul la poartă nouă expr. a fi complet neștiutor într-un domeniu; a nu reuși să înțeleagă o anumită chestiune.

curcă plouată expr. abătut, trist.

de râsul cucului / curcilor / găinilor / lumii expr. penibil, ridicol.

Intrare: curcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curcă
  • curca
plural
  • curci
  • curcile
genitiv-dativ singular
  • curci
  • curcii
plural
  • curci
  • curcilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

curcă, curcisubstantiv feminin

  • 1. Femela curcanului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: puică tutcă
    • format_quote De e curcă, Ce se-ncurcă, La revărsatul zorilor, În calea vînătorilor? ODOBESCU, S. III 9. DLRLC
    • format_quote Pe valea lui Ivănuș, O curcă cu două guși (Desagii). ȘEZ. IV 105. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Curcan. DEX '09 DEX '98
      sinonime: curcan
    • 1.2. Curcă bronzată = rasă de curci crescută și în țara noastră, cu greutate corporală mare. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A fi (sau a sta, a umbla) ca o curcă plouată (sau beată) = a fi (sau a sta, a umbla) abătut, dezorientat, zăpăcit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble Nici curcă, nici curcan, se spune despre cel care nu are o situație precisă. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble Râd și curcile = e din cale-afară de caraghios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: caraghios
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.