2 intrări

O definiție

curbuluí, curbuluiésc, vb. IV (reg.) a scotoci, a bodicăi, a cotrobăi.

Intrare: curbului
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) curbului curbuluire curbuluit curbuluind singular plural
curbuluiește curbuluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) curbuluiesc (să) curbuluiesc curbuluiam curbuluii curbuluisem
a II-a (tu) curbuluiești (să) curbuluiești curbuluiai curbuluiși curbuluiseși
a III-a (el, ea) curbuluiește (să) curbuluiască curbuluia curbului curbuluise
plural I (noi) curbuluim (să) curbuluim curbuluiam curbuluirăm curbuluiserăm, curbuluisem*
a II-a (voi) curbuluiți (să) curbuluiți curbuluiați curbuluirăți curbuluiserăți, curbuluiseți*
a III-a (ei, ele) curbuluiesc (să) curbuluiască curbuluiau curbului curbuluiseră
Intrare: curbuluire
curbuluire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curbuluire curbuluirea
plural curbuluiri curbuluirile
genitiv-dativ singular curbuluiri curbuluirii
plural curbuluiri curbuluirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)