7 definiții pentru curbetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURBÉTĂ, curbete, s. f. Săritură a calului cu picioarele din față ridicate. – Din fr. courbette.

CURBÉTĂ, curbete, s. f. Săritură a calului cu picioarele din față ridicate. – Din fr. courbette.

curbe sf [At: CADE / Pl: ~te / E: fr courbette] (Reg) Săritură a calului cu picioarele din față ridicate.

CURBÉTĂ s.f. Săritură a calului cu picioarele din față ridicate. [< fr. courbette].

CURBÉTĂ s. f. săritură a calului cu picioarele din față ridicate. (< fr. courbette)

CURBÉTĂ ~e f. Săritură a calului cu picioarele din față ridicate. /<fr. courbette


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curbétă s. f., g.-d. art. curbétei; pl. curbéte

Intrare: curbetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curbe
  • curbeta
plural
  • curbete
  • curbetele
genitiv-dativ singular
  • curbete
  • curbetei
plural
  • curbete
  • curbetelor
vocativ singular
plural

curbetă

  • 1. Săritură a calului cu picioarele din față ridicate.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: