CURATELĂ, curatele, s. f. Instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra interesele și nici nu a putut să-și desemneze un reprezentant. – Din fr. curatelle, lat. curatela.

curatelă sf [At: DA / Pl: ~le / E: fr curatelle, lat curatela] (Înv) Instituție legală pentru ocrotirea și administrarea intereselor unui minor, ale unei persoane incapabile (fizic sau psihic) Cf epitropie, tutelă.

CURATELĂ, curatele, s. f. Instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra interesele. – Din fr. curatelle, lat. curatela.

CURATELĂ, curatele, s. f. Instituție legală avînd drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau a unei persoane condamnate la anumite pedepse. ◊ Expr. A pune (pe cineva) sub curatelă = a încredința (pe cineva) unui curator.

CURATELĂ s.f. Instituție legală pentru ocrotirea și administrarea intereselor unui minor, ale unei persoane atinse de o anumită incapacitate. [< fr. curatelle].

CURATELĂ s. f. instituție juridică pentru ocrotirea intereselor și administrarea bunurilor unui minor, ale unei persoane atinse de o anumită incapacitate. (< fr. curatelle, lat. curatela)

CURATELĂ ~e f. Instituție legală care administrează și ocrotește interesele unui minor sau ale unui adult incapabil. ◊ A pune (pe cineva) sub ~ a încredința pe cineva unui curator. /<fr. curatelle, lat. curatela

curatelă f. sarcina curatorului.

*curatélă f., pl. e (mlat. curatéla, format d. curator, îngrijitor, ca lat. tutéla, d. tutor). Jur. Funcțiunea de curator. A pune pe cineva supt curatelă, a-l pune supt puterea curatoruluĭ.

curatelă s. f., g.-d. art. curatelei; pl. curatele

curatelă s. f., g.-d. art. curatelei; pl. curatele

curatelă s. f., g.-d. art. curatelei; pl. curatele