5 intrări

32 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curare2 sf [At: ARISTIA, PLUT., ap. DA ms / Pl: ~rări / E: cura2] (Îvr) 1 Îngrijire medicală. 2 Supunere (a cuiva) la un tratament medical Si: tratare.

curare1 sf [At: DA ms / Pl: ~rări / E: cura1] (Înv) 1 Curățare. 2 Desfacere (manuală) a foilor de pe știuletele porumbului Cf curăța (5).

*curáre f. (sp. curare, cuv. american). Un venin vegeral foarte violent cu care indigeniĭ din America de Sud (Orinoco) îșĭ înveninează săgețile (cloru și bromu îĭ nimicesc puterea).

CURÁ2, curez, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului. – Lat. curare „a îngriji, a curăța”.

CURÁ2, curez, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului. – Lat. curare „a îngriji, a curăța”.

CURÁ1, curez, vb. I. Tranz. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ Refl. A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germ. kurieren.

CURÁ1, curez, vb. I. Tranz. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ Refl. A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germ. kurieren.

CURÁRA s. f. Substanță de origine vegetală sau animală, ori obținută prin sinteză, cu acțiune paralizantă, utilizată ca anestezic, și la reanimare. – Din fr. curare.

cura1 [At: PSALT. HUR., ap. DA / Pzi: cur, curi, cură, (rar) curea / E: ml colo, -are, curo, -are] (Îrg) 1 vt (Fig) A curăța de păcate Cf a șterge. 2 vt A defrișa un teren. 3 vt A desface boabele de pe știuleții de porumb. 4 vt A desface foile știuletelui de porumb. 5 vt A curăța legume, fructe, ouă, nuiele etc. de coajă. 6 vt (Îe) A ~ ouă (roșii) cuiva A acorda cuiva atenție (de teamă sau din respect). 7 vt A vântura grâul. 8 vt A castra (un animal). 9 vt A distruge. 10 vt A câștiga (la jocuri) bani sau diferite obiecte pe care au mizat ceilalți jucători. 11 vr A se însănătoși. 12 vr A muri. 13 vr (D. vite) A elimina placenta. 14 vr A scăpa de ceva (sau de cineva). 15 vr (Îe) ~-m-aș de dracul cu tine De-aș scăpa de tine. 16 vr A se dezvinovăți. 17 vr A se scuza. corectată

cura4 v [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pzi pers 3: cu / E: ml curro] (Reg) A curge.

cura2 vt [At: EROTOCRIT, ap. DR. I, 50 / Pzi: ~rez / E: ger kurieren] (Rar) A trata un bolnav sau o boală Si: a curarisi (1).

curara sf [At: DN3 / Pl: ? / E: fr curare] 1 Substanță rășinoasă foarte toxică, de culoare neagră, cu gust amar și miros plăcut, extrasă din unele plante exotice. 2 Preparat sintetic utilizat ca anestezic și împotriva contracțiilor musculare.

CURÁRA s. f. Substanță rășinoasă, de culoare neagră, cu gust amar și miros plăcut, care se extrage din unele plante exotice, având o acțiune toxică foarte puternică, iar ca preparat sintetic este utilizat ca anestezic și împotriva contracțiilor musculare. – Din fr. curare.

CURÁ1, curez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; cu privire la bolnavi sau la boli) A îngriji, a trata. ◊ Refl. (Despre bolnavi) A se supune unui tratament, unei cure; a se căuta.

CURÁ2, curez, vb. I. Tranz. (Regional, cu privire la porumb) A desface boabele de pe știuleți, a curăța de boabe sau de frunzele care-I înfășoară; a desface. Își adunau în beciurile culelor pe țărancele de pe moșii la clacă... să toarcă, să depene ori să cure porumbul. MACEDONSKI, O. III 134. – Prez. conj. pers. 3 și: să cure.

CURÁ vb. I. tr. (Rar) A îngriji, a trata (un bolnav, p. ext. o boală). ♦ refl. A se supune unui tratament, unei cure. [P.i. -rez, conj. 3,6 -re. / cf. germ. kurieren, it., lat. curare – a îngriji].

CURÁRA s.f. Substanță rășinoasă foarte toxică, extrasă din unele plante exotice. [< fr. curare < cuv. caraib].

CURÁ vb. I. tr. a trata un bolnav, o boală. II. refl. a se supune unui tratament, unei cure. (< germ. kurieren, lat. curare)

CURÁRA s. f. otravă vegetală cu acțiune paralizantă, folosită ca anestezic și în numeroase curarizante de sinteză. (< fr. curare)

A CURÁ ~éz tranz. (bolnavi, maladii) A supune unei cure; a trata printr-un regim curativ. /<germ. kurieren

CURÁRA f. Substanță foarte toxică extrasă din unele plante exotice, folosită în farmaceutică. /<fr. curare

curà v. 1. (poetic) a curge: unde cură ’n poale un râu mititel BOL.; 2. fig. astfel astă dată vieața lor cura. Bol. [Vechiu-rom. a cura, a alerga = lat. CURRERE (v. curge)].

2) cur, a v. tr. (lat. curare, a îngriji, maĭ degrabă de cît d. côlare, a strecura. V. curat, scur, strecor). Vechĭ. Azĭ vest. Curăț, aleg ce e curat orĭ bun: a cura porumb (a-l dezghĭoca). V. intr. Curg (ca fr. couler, a curge, și courir, a alerga [le sang dans les veines, sîngele’n vine]).

2) cúră pers. III d. cur 2.

*curéz v. tr. (lat. curare, a îngriji). Îngrijesc un bolnav, îl tratez în calitate de medic. Vindec, curarisesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curá1 (a ~) (rar) (a trata un bolnav) vb., ind. prez. 3 cureáză

curá2 (a ~) (reg.) (a curăți știuleții) vb., ind. prez. 3 cureáză/cúră

curára s. f., g.-d. art. curárei

curá (a trata un bolnav) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cureáză

curá (a curăța știuleții) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cureáză/cúră


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CURÁ vb. v. apăra, căuta, curăța, defrișa, despăduri, dezghioca, dezvinovăți, disculpa, distruge, îngriji, justifica, nimici, potopi, prăpădi, scuza, sfărâma, trata, zdrobi, zvânta.

cura vb. v. APĂRA. CĂUTA. CURĂȚA. DEFRIȘA. DESPĂDURI. DEZGHIOCA. DEZVINOVĂȚI. DISCULPA. DISTRUGE. ÎNGRIJI. JUSTIFICA. NIMICI. POTOPI. PRĂPĂDI. SCUZA. SFĂRÎMA. TRATA. ZDROBI. ZVÎNTA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

curá (-r, -át), vb.1. A curăța. – 2. A despăduri, a defrișa. – 3. A desface coaja, pielița. – 4. A scoate, a elimina, a expulza. – 5. A elibera, a da drumul, a slobozi. – 6. A dezvinovăți, a absolvi de vină. – Mr. curare „a curăța”. Lat. curāre (Candrea-Dens., 451; Tiktin, Archiv., CXXXIII, 120; Pascu, I, 73; REW 2412; DAR); cf. ven. curare „a curăța un pui”, fr. curer, cat. escurar. Este dublet al lui cura, vb. (a îngriji un bolnav). Este posibil, cum presupune DAR (cf. Cortés 127), ca termenul rom. să fi ajuns să se confunde cu lat. colare „a strecura, a curăța un lichid”, al cărui rezultat trebuia să fie identic. – Der. curat, s. n. (dezghiocatul porumbului); curătoare, s. f. (placentă, la vacă; vas de lemn, blid); curat, adj. (dezghiocat, desfăcut, defrișat, eliberat; iertat; curățit; lipsit de murdărie, pur; autentic, veritabil, adevărat; senin, clar, neprihănit, pur; inocent, drept, sincer, fidel, leal; sigur, exact); curăți, vb. (a înlătura murdăria, a spăla; a defrișa, a despăduri; a da drumul, a elibera; a elimina, a expulza; a purifica; a vindeca; a despuia; refl., a pierde totul, a rămîne fără un sfanț; fam., a muri, a da ortu popii; fam., a fura, a șmangli; a da un purgativ; a spăla de păcate, a salva, a izbăvi, a purifica; refl., a se justifica, a se dezvinovăți); necurăți, vb. (a trăi în păcat); curățitor, adj. (care curăță; purificator); curățitură, s. f. (curățare de coajă, pieliță, etc.; gunoi; resturi); curățiciune, s. f. (înv., puritate); curăție, s. f. (curăție; puritate; neprihănire, nevinovăție; purificare; integritate, lealitate, cinste), cuvînt puțin înv.; necurăție, s. f. (murdărie; păcat, faptă rea; patimă condamnabilă; viciu; menstruație); curățenie, s. f. (calitatea de a fi curat; puritate; neprihănire; menstruație; purgativ; cinste, corectitudine; Arg., catastrofă); necurățenie, s. f. (murdărie; excrement); curătură, s. f. (curățare de coajă, pieliță, etc.; teren desțelenit; coji curățate; frunze uscate; pleavă, ciuruială); curățitoare, s. f. (sită, ciur). Curat, mr., megl. curat, istr. curǫt, ar putea fi și reprezentant direct al lat. curatus (Pascu, I, 73; Densusianu, GS, III, 443), sau al lat. colatus (Pușcariu 457; ZRPh., XXVII, 738; REW 2035a). Prima ipoteză este mai probabilă și este suficientă, cf. calabr. curare „a spăla pînza”, comel. kuratu „piele argăsită” (Tagliavini, Arch. Rom., X, 132). Din rom. provine săs. curat(ich) „curat”. Pentru curătură, Candrea-Dens., 452 propune și o der. directă din latină.

Intrare: curare
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curare
  • curarea
plural
  • curări
  • curările
genitiv-dativ singular
  • curări
  • curării
plural
  • curări
  • curărilor
vocativ singular
plural
Intrare: cura (curge)
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cura
  • curare
  • curat
  • curatu‑
  • curând
  • curându‑
singular plural
  • cu
  • curați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cur
(să)
  • cur
  • curam
  • curai
  • curasem
a II-a (tu)
  • curi
(să)
  • curi
  • curai
  • curași
  • curaseși
a III-a (el, ea)
  • cu
(să)
  • cure
  • cura
  • cură
  • curase
plural I (noi)
  • curăm
(să)
  • curăm
  • curam
  • curarăm
  • curaserăm
  • curasem
a II-a (voi)
  • curați
(să)
  • curați
  • curați
  • curarăți
  • curaserăți
  • curaseți
a III-a (ei, ele)
  • cu
(să)
  • cure
  • curau
  • cura
  • curaseră
Intrare: cura (desface)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cura
  • curare
  • curat
  • curatu‑
  • curând
  • curându‑
singular plural
  • curea
  • curați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curez
(să)
  • curez
  • curam
  • curai
  • curasem
a II-a (tu)
  • curezi
(să)
  • curezi
  • curai
  • curași
  • curaseși
a III-a (el, ea)
  • curea
(să)
  • cureze
  • cura
  • cură
  • curase
plural I (noi)
  • curăm
(să)
  • curăm
  • curam
  • curarăm
  • curaserăm
  • curasem
a II-a (voi)
  • curați
(să)
  • curați
  • curați
  • curarăți
  • curaserăți
  • curaseți
a III-a (ei, ele)
  • curea
(să)
  • cureze
  • curau
  • cura
  • curaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cura
  • curare
  • curat
  • curatu‑
  • curând
  • curându‑
singular plural
  • cu
  • curați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cur
(să)
  • cur
  • curam
  • curai
  • curasem
a II-a (tu)
  • curi
(să)
  • curi
  • curai
  • curași
  • curaseși
a III-a (el, ea)
  • cu
(să)
  • cure
  • cura
  • cură
  • curase
plural I (noi)
  • curăm
(să)
  • curăm
  • curam
  • curarăm
  • curaserăm
  • curasem
a II-a (voi)
  • curați
(să)
  • curați
  • curați
  • curarăți
  • curaserăți
  • curaseți
a III-a (ei, ele)
  • cu
(să)
  • cure
  • curau
  • cura
  • curaseră
Intrare: cura (îngriji)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cura
  • curare
  • curat
  • curatu‑
  • curând
  • curându‑
singular plural
  • curea
  • curați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curez
(să)
  • curez
  • curam
  • curai
  • curasem
a II-a (tu)
  • curezi
(să)
  • curezi
  • curai
  • curași
  • curaseși
a III-a (el, ea)
  • curea
(să)
  • cureze
  • cura
  • cură
  • curase
plural I (noi)
  • curăm
(să)
  • curăm
  • curam
  • curarăm
  • curaserăm
  • curasem
a II-a (voi)
  • curați
(să)
  • curați
  • curați
  • curarăți
  • curaserăți
  • curaseți
a III-a (ei, ele)
  • curea
(să)
  • cureze
  • curau
  • cura
  • curaseră
Intrare: curara
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curara
  • curara
plural
genitiv-dativ singular
  • curare
  • curarei
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cura (desface)

  • 1. regional A desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: desface un exemplu
    exemple
    • Își adunau în beciurile culelor pe țărancele de pe moșii la clacă... să toarcă, să depene ori să cure porumbul. MACEDONSKI, O. III 134.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină curare „a îngriji, a curăța”.
    surse: DEX '09

cura (îngriji)

  • 1. rar A îngriji, a trata un bolnav sau o boală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: trata îngriji
    • 1.1. reflexiv A se supune unui tratament medical, unei cure.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

curara

  • 1. Substanță de origine vegetală sau animală, ori obținută prin sinteză, cu acțiune paralizantă, utilizată ca anestezic și la reanimare.
    surse: MDA2 DEX '09 DN

etimologie: