2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURÁNTĂ, curante, s. f. Vechi dans francez cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală. – Din fr. courante.

CURÁNTĂ, curante, s. f. Vechi dans francez cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală. – Din fr. courante.

curantă sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr courante] 1 Vechi dans francez cu mișcări vioaie. 2 Melodia după care se execută curanta (1). 3 Parte dintr-o suită instrumentală.

CURÁNTĂ s.f. Vechi dans francez în măsură de trei timpi, cu o mișcare vioaie; melodia acestui dans. [< fr. courante].

CURÁNTĂ s. f. 1. vechi dans popular francez cu o mișcare vioaie; melodia corespunzătoare. 2. parte a suitei preclasice între alemandă și sarabandă. (< fr. courante)

CURÁNT, -Ă, curanți, -te, adj. (În sintagma) Medic (sau doctor) curant = medicul sub a cărui directă îngrijire se află un bolnav. – Din cura1.

curant, ~ă a [At: GHICA, S. 586 / V: (înv) ~rent / Pl: ~nți, ~e / E: cura2] (Îs) Medic ~ Medicul sub îngrijijrea directă a căruia se află un bolnav.

CURÁNT, -Ă, curanți, -te, adj. (În sintagma) Medic (sau doctor) curant = medicul sub îngrijirea directă a căruia se află un bolnav. – Din cura1.

CURÁNT, curanți, adj. m. (Numai în expr.) Medic (sau doctor) curant = medicul sub îngrijirea căruia se află un bolnav.

CURÁNT adj.m. Medic curant = medic care îngrijește în mod obișnuit un bolnav. [< it. curante].

CURÁNT, -Ă I. adj. medic ~ = medic care îngrijește în mod obișnuit un bolnav. II. s. m. f. cel care urmează un tratament medical într-o stațiune de cură. (< it. curante)

CURÁNT ~ți adj.: Medic ~ medic care îngrijește un bolnav. /<it. curante


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curántă s. f., g.-d. art. curántei; pl. curánte

curántă s. f., g.-d. art. curántei; pl. curánte

curánt adj. m., pl. curánți; f. curántă, pl. curánte

curánt adj. m., pl. curánți; f. sg. curántă, pl. curánte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

courantă (< fr. courante „curgătoare”; it. corrente), dans a cărui vechime poate fi urmărită până în sec. 16 (înrudit cu saltarello* și gagliarda*). Are măsură ternară*. A fost descris de Thoinot Arbeau (Orchésographie, 1588-89, reed. 1888). În sec. 17 au existat două tipuri stilizate de c.: a) corrente it., rapidă, în 3/4 sau 3/8 și b) c. fr., mai rafinată, în mare vogă în timpul lui Ludovic al XIV-lea, când a căpătat o alură mai gravă; caracteristicile acesteia sunt: tempo (2) moderat (măsura 3/2 sau 6/4, cu treceri frecvente de la o măsură la alta), instabilitate ritmică, c. punct în general liber [melodia trecând ades de la vocile (2) superioare la cele inferioare]. Către 1600, c. e întâlnită ca piesă instr. (în Italia, dar mai ales în Germania), intrând în constituirea suitei*, unde inițial n-a avut un loc fix, tema* ei fiind adeseori doar o transformare a celei din prima piesă. Către 1650, c, ocupa în suită în special locul al doilea și era pusă în contrast cu allemanda* (Suitele lui J.S. Bach).

Intrare: curantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curantă
  • curanta
plural
  • curante
  • curantele
genitiv-dativ singular
  • curante
  • curantei
plural
  • curante
  • curantelor
vocativ singular
plural
Intrare: curant
curant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curant
  • curantul
  • curantu‑
  • curantă
  • curanta
plural
  • curanți
  • curanții
  • curante
  • curantele
genitiv-dativ singular
  • curant
  • curantului
  • curante
  • curantei
plural
  • curanți
  • curanților
  • curante
  • curantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curantă

  • 1. Vechi dans francez cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Parte dintr-o suită instrumentală.
      surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

curant

  • 1. (în) sintagmă Medic (sau doctor) curant = medicul sub a cărui directă îngrijire se află un bolnav.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. (și) substantivat Cel care urmează un tratament medical într-o stațiune de cură.
    surse: MDN '00

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98