5 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curai s [At: BORZA, D. / A: nct / E: nct] (Bot; reg) Săricică (Salsola kali).

CURÁ2, curez, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului. – Lat. curare „a îngriji, a curăța”.

CURÁ2, curez, vb. I. Tranz. (Reg.) A desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului. – Lat. curare „a îngriji, a curăța”.

CURÁ1, curez, vb. I. Tranz. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ Refl. A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germ. kurieren.

CURÁ1, curez, vb. I. Tranz. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ Refl. A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germ. kurieren.

cura1 [At: PSALT. HUR., ap. DA / Pzi: cur, curi, cură, (rar) curea / E: ml colo, -are, curo, -are] (Îrg) 1 vt (Fig) A curăța de păcate Cf a șterge. 2 vt A defrișa un teren. 3 vt A desface boabele de pe știuleții de porumb. 4 vt A desface foile știuletelui de porumb. 5 vt A curăța legume, fructe, ouă, nuiele etc. de coajă. 6 vt (Îe) A ~ ouă (roșii) cuiva A acorda cuiva atenție (de teamă sau din respect). 7 vt A vântura grâul. 8 vt A castra (un animal). 9 vt A distruge. 10 vt A câștiga (la jocuri) bani sau diferite obiecte pe care au mizat ceilalți jucători. 11 vr A se însănătoși. 12 vr A muri. 13 vr (D. vite) A elimina placenta. 14 vr A scăpa de ceva (sau de cineva). 15 vr (Îe) ~-m-aș de dracul cu tine De-aș scăpa de tine. 16 vr A se dezvinovăți. 17 vr A se scuza. corectată

cura4 v [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pzi pers 3: cu / E: ml curro] (Reg) A curge.

cura2 vt [At: EROTOCRIT, ap. DR. I, 50 / Pzi: ~rez / E: ger kurieren] (Rar) A trata un bolnav sau o boală Si: a curarisi (1).

CURÁ1, curez, vb. I. Tranz. (Franțuzism; cu privire la bolnavi sau la boli) A îngriji, a trata. ◊ Refl. (Despre bolnavi) A se supune unui tratament, unei cure; a se căuta.

CURÁ2, curez, vb. I. Tranz. (Regional, cu privire la porumb) A desface boabele de pe știuleți, a curăța de boabe sau de frunzele care-I înfășoară; a desface. Își adunau în beciurile culelor pe țărancele de pe moșii la clacă... să toarcă, să depene ori să cure porumbul. MACEDONSKI, O. III 134. – Prez. conj. pers. 3 și: să cure.

CURÁ vb. I. tr. (Rar) A îngriji, a trata (un bolnav, p. ext. o boală). ♦ refl. A se supune unui tratament, unei cure. [P.i. -rez, conj. 3,6 -re. / cf. germ. kurieren, it., lat. curare – a îngriji].

CURÁ vb. I. tr. a trata un bolnav, o boală. II. refl. a se supune unui tratament, unei cure. (< germ. kurieren, lat. curare)

A CURÁ ~éz tranz. (bolnavi, maladii) A supune unei cure; a trata printr-un regim curativ. /<germ. kurieren

curà v. 1. (poetic) a curge: unde cură ’n poale un râu mititel BOL.; 2. fig. astfel astă dată vieața lor cura. Bol. [Vechiu-rom. a cura, a alerga = lat. CURRERE (v. curge)].

2) cur, a v. tr. (lat. curare, a îngriji, maĭ degrabă de cît d. côlare, a strecura. V. curat, scur, strecor). Vechĭ. Azĭ vest. Curăț, aleg ce e curat orĭ bun: a cura porumb (a-l dezghĭoca). V. intr. Curg (ca fr. couler, a curge, și courir, a alerga [le sang dans les veines, sîngele’n vine]).

2) cúră pers. III d. cur 2.

*curéz v. tr. (lat. curare, a îngriji). Îngrijesc un bolnav, îl tratez în calitate de medic. Vindec, curarisesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

curá2 (a ~) (reg.) (a curăți știuleții) vb., ind. prez. 3 cureáză/cúră

curá1 (a ~) (rar) (a trata un bolnav) vb., ind. prez. 3 cureáză

curá (a trata un bolnav) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cureáză

curá (a curăța știuleții) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cureáză/cúră

arată toate definițiile

Intrare: curai
substantiv masculin (M78)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curai
  • curaiul
  • curaiu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • curai
  • curaiului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cura (curge)
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cura
  • curare
  • curat
  • curatu‑
  • curând
  • curându‑
singular plural
  • cu
  • curați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cur
(să)
  • cur
  • curam
  • curai
  • curasem
a II-a (tu)
  • curi
(să)
  • curi
  • curai
  • curași
  • curaseși
a III-a (el, ea)
  • cu
(să)
  • cure
  • cura
  • cură
  • curase
plural I (noi)
  • curăm
(să)
  • curăm
  • curam
  • curarăm
  • curaserăm
  • curasem
a II-a (voi)
  • curați
(să)
  • curați
  • curați
  • curarăți
  • curaserăți
  • curaseți
a III-a (ei, ele)
  • cu
(să)
  • cure
  • curau
  • cura
  • curaseră
Intrare: cura (desface)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cura
  • curare
  • curat
  • curatu‑
  • curând
  • curându‑
singular plural
  • curea
  • curați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curez
(să)
  • curez
  • curam
  • curai
  • curasem
a II-a (tu)
  • curezi
(să)
  • curezi
  • curai
  • curași
  • curaseși
a III-a (el, ea)
  • curea
(să)
  • cureze
  • cura
  • cură
  • curase
plural I (noi)
  • curăm
(să)
  • curăm
  • curam
  • curarăm
  • curaserăm
  • curasem
a II-a (voi)
  • curați
(să)
  • curați
  • curați
  • curarăți
  • curaserăți
  • curaseți
a III-a (ei, ele)
  • curea
(să)
  • cureze
  • curau
  • cura
  • curaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cura
  • curare
  • curat
  • curatu‑
  • curând
  • curându‑
singular plural
  • cu
  • curați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cur
(să)
  • cur
  • curam
  • curai
  • curasem
a II-a (tu)
  • curi
(să)
  • curi
  • curai
  • curași
  • curaseși
a III-a (el, ea)
  • cu
(să)
  • cure
  • cura
  • cură
  • curase
plural I (noi)
  • curăm
(să)
  • curăm
  • curam
  • curarăm
  • curaserăm
  • curasem
a II-a (voi)
  • curați
(să)
  • curați
  • curați
  • curarăți
  • curaserăți
  • curaseți
a III-a (ei, ele)
  • cu
(să)
  • cure
  • curau
  • cura
  • curaseră
Intrare: cura (îngriji)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cura
  • curare
  • curat
  • curatu‑
  • curând
  • curându‑
singular plural
  • curea
  • curați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • curez
(să)
  • curez
  • curam
  • curai
  • curasem
a II-a (tu)
  • curezi
(să)
  • curezi
  • curai
  • curași
  • curaseși
a III-a (el, ea)
  • curea
(să)
  • cureze
  • cura
  • cură
  • curase
plural I (noi)
  • curăm
(să)
  • curăm
  • curam
  • curarăm
  • curaserăm
  • curasem
a II-a (voi)
  • curați
(să)
  • curați
  • curați
  • curarăți
  • curaserăți
  • curaseți
a III-a (ei, ele)
  • curea
(să)
  • cureze
  • curau
  • cura
  • curaseră
Intrare: curăi
curăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cura (desface)

  • 1. regional A desface frunzele sau boabele de pe știuleții porumbului.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: desface un exemplu
    exemple
    • Își adunau în beciurile culelor pe țărancele de pe moșii la clacă... să toarcă, să depene ori să cure porumbul. MACEDONSKI, O. III 134.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină curare „a îngriji, a curăța”.
    surse: DEX '09

cura (îngriji)

  • 1. rar A îngriji, a trata un bolnav sau o boală.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: trata îngriji
    • 1.1. reflexiv A se supune unui tratament medical, unei cure.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: