2 definiții pentru curăciune

curăciune sf [At: ANON. CAR. / Pl: ? / E: lat curatio, -onem] (Înv) Castitate.

curăciúne s.f. (înv.) curățenie, castitate.

Intrare: curăciune
curăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curăciune curăciunea
plural
genitiv-dativ singular curăciuni curăciunii
plural
vocativ singular
plural