O definiție pentru curățătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

curățătu sf [At: ANON. CAR. / Pl: (nob) ~ri / E: curăța + -tură] (Îvr) 1 Curățare (1). 2 Gunoiul care se adună la curățenie (3). 3 Curătură1 (10). 4 Curătură1. 5 Crengile și așchiile obținute prin curățarea pomilor de uscătură sau prin defrișarea terenurilor.

Intrare: curățătură
curățătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curățătură
  • curățătura
plural
  • curățături
  • curățăturile
genitiv-dativ singular
  • curățături
  • curățăturii
plural
  • curățături
  • curățăturilor
vocativ singular
plural