11 definiții pentru curățătorie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CURĂȚĂTORIE, curățătorii, s. f. 1. Atelier în care se curăță (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecționate din țesături; spălătorie chimică. 2. Atelier în care se efectuează curățarea pieselor turnate. [Var.: curățitorie s. f.] – Curățat + suf. -orie.

CURĂȚĂTORIE, curățătorii, s. f. 1. Atelier în care se curăță (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecționate din țesături; spălătorie chimică. 2. Atelier în care se efectuează curățarea pieselor turnate. [Var.: curățitorie s. f.] – Curățat + suf. -orie.

curățătorie sf [At: DEX2 / Pl: ~ii / E: curățat1 + -orie] 1 Loc în care se curăță (1) (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic din țesături Si: spălătorie chimică. 2 Atelier unde se efectuează curățarea (3) pieselor turnate. corectat(ă)

CURĂȚĂTORIE ~i f. Atelier unde se curăță chimic obiecte de îmbrăcăminte, covoare etc. [G.-D. curățătoriei] /curățat + suf. ~ărie

CURĂȚITORIE s. f. v. curățătorie.

CURĂȚITORIE s. f. v. curățătorie.

curățătorie-boiangerie s. f. Atelier în care se curăță și se vopsesc diferite obiecte ◊ „La Drăgănești (Olt) se va da în folosință o baie populară amplasată într-o clădire în care va mai funcționa și o secție de curățătorie-boiangerie și covoare.” R.l. 11 VIII 77 p. 5 (din curățătorie + boiangerie)

spălătorie-curățătorie s. f. Unitate comercială unde se spală și se curăță hainele ◊ „Vizităm pe platforma Militari cea mai mare unitate de spălătorie-curățătorie din țară.” R.l. 20 II 75 p. 1; v. și dulciuri-răcoritoare (1974) (din spălătorie + curățătorie)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

curățătorie s. f., art. curățătoria, g.-d. art. curățătoriei; pl. curățătorii, art. curățătoriile (desp. -ri-i-)

curățătorie s. f., art. curățătoria, g.-d. art. curățătoriei; pl. curățătorii, art. curățătoriile

curățătorie s. f., art. curățătoria, g.-d. art. curățătoriei; pl. curățătorii, art. curățătoriile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CURĂȚĂTORIE s. spălătorie. (~ chimică.)

CURĂȚĂTORIE s. spălătorie. (~ chimică.)

Intrare: curățătorie
curățătorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curățătorie
  • curățătoria
plural
  • curățătorii
  • curățătoriile
genitiv-dativ singular
  • curățătorii
  • curățătoriei
plural
  • curățătorii
  • curățătoriilor
vocativ singular
plural
curățitorie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curățitorie
  • curățitoria
plural
  • curățitorii
  • curățitoriile
genitiv-dativ singular
  • curățitorii
  • curățitoriei
plural
  • curățitorii
  • curățitoriilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

curățătorie, curățătoriisubstantiv feminin

  • 1. Atelier în care se curăță (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecționate din țesături; spălătorie chimică. MDA2 DEX '09 DEX '98
    sinonime: spălătorie
  • 2. Atelier în care se efectuează curățarea pieselor turnate. MDA2 DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Curățat + sufix -orie. MDA2 DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.