cupon sn [At: GHICA, S. 453 / Pl: ~oane / E: fr coupon] 1-2 (Fin) Parte a unui titlu de rentă sau a unei acțiuni bancare care se decupează la scadență pentru a-i servi titularului la încasarea dobânzii sau a dividendelor. 3 Parte detașabilă dintr-un bilet, de pe un cotor etc. care conferă deținătorului anumite drepturi. 4 Bucată mică de metraj (rămasă dintr-un material textil). 5 (Sil) Fiecare din părțile în care e împărțită o pădure în exploatare Si: parchet, (reg) rost, sălciu, tăietură.

CUPON, cupoane, s. n. 1. (În țările capitaliste) Parte a unui titlu de rentă sau a unei acțiuni bancare care se taie la scadență pentru a servi ca bon la încasarea dobînzii, respectiv a dividendelor. ◊ Expr. A tăia cupoane = a încasa procentele titlurilor de rentă. Capitalismul nu mai are altă activitate socială decît să încaseze venituri, să taie cupoane și să se joace la bursă, unde diferiți capitaliști își sustrag unii altora capitalurile. MARX-ENGELS, O. A. II 134. 2. Parte detașabilă dintr-un bilet, de pe un cotor etc. care conferă deținătorului anumite drepturi. Cititorii aveau dreptul... să schimbe... corespondențe între ei, pe baza unui cupon valabil pentru zece cuvinte. PAS, Z. I 279. 3. (Termen comercial) Bucată de metraj mic, rămasă dintr-un val de pînză sau de stofă; rest, rămășiță.

CUPON s.n. 1. Parte a unui titlu de rentă, a unei acțiuni bancare etc. care servește pentru încasarea dividendelor, a dobînzilor la scadență. 2. Parte detașabilă a unui bilet care conferă deținătorului un anumit drept. 3. Bucată rămasă dintr-un val de pînză sau de stofă. [Pl. -oane. / < fr. coupon].

CUPON s. n. 1. parte a unui titlu de rentă, a unei acțiuni bancare etc. pentru încasarea dividentelor, a dobânzilor la scadență. 2. parte detașabilă a unui bilet care conferă deținătorului un anumit drept. 3. bucată rămasă dintr-un val de pânză sau de stofă. (< fr. coupon)

CUPON ~oane n. 1) Bon al unei hârtii de valoare care se decupează și care servește pentru a încasa dividende la scadență. 2) Parte detașabilă a unei chitanțe, a unui bilet, care dă deținătorului anumite drepturi. 3) Bucată, rămasă dintr-un val de stofă sau din oricare alt material. /<fr. coupon

cupon n. 1. titlu de dobândă ce se taie dintr’o acțiune sau obligațiune spre a încassa rentele; 2. bilet ce dă drept la o lojă de teatru (= fr. coupon).

*cupón n., pl. oane (fr. coupon, d. couper, a tăĭa). Rest dintr’o stofă. Bucățică de hîrtie care ți se taĭe dintr’o acțiune saŭ obligațiune și, în schimbu eĭ, încasezĭ procentu. Bucățică dintr’un bilet de teatru care dă drept posesoruluĭ să intre în aceĭașĭ lojă. Bucățică dintr’un bilet de loterie. V. tureac.

cupon nominativ sint. s. Cupoane distribuite, gratuit și nominal, de către stat populației, în toamna anului 1995, în cadrul acțiunii de privatizare în masă, spre a fi schimbate ulterior pe acțiuni ◊ „Aflăm, cu stupoare, că situația inscripționării și distribuției cupoanelor nominative de privatizare către oficiile poștale este departe de a se afla în grafic, așa cum ni s-a spus la început.” Expr. Mag. 31/95 p. 3

cupon s. n., pl. cupoane

cupon s. n., pl. cupoane

cupon s. n., pl. cupoane

CUPON s. (înv.) margine. (~ de material textil.)

CUPON s. (înv.) margine. (~ de material textil.)

a-și băga cuponul în fabrică expr. (glum. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.