O definiție pentru cuplabil


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuplábil adj. m., pl. cuplábili; f. sg. cuplábilă, pl. cuplábile

Intrare: cuplabil
cuplabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuplabil
  • cuplabilul
  • cuplabilu‑
  • cuplabilă
  • cuplabila
plural
  • cuplabili
  • cuplabilii
  • cuplabile
  • cuplabilele
genitiv-dativ singular
  • cuplabil
  • cuplabilului
  • cuplabile
  • cuplabilei
plural
  • cuplabili
  • cuplabililor
  • cuplabile
  • cuplabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)