2 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUPLA, cuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler.

CUPLA, cuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler.

cupla [At: IOANOVICI, TEHN. 170 / Pzi: ~lez / E: fr coupler] 1 vt (Teh) A reuni două (sau mai multe) elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea Si: acupla. 2 vrr (D. oameni) A forma un cuplu. 3 vrr (Fam; pex) A avea relații sexuale. 4-5 vtr A (se) instala două telefoane fixe pe aceeași linie. corectat(ă)

CUPLA, cuplez, vb. I Tranz. A lega, a reuni două sau mai multe elemente (ale unui sistem tehnic, vehicule etc.) într-un sistem care acționează sau este acționat în mod solidar și simultan. – Variantă: acupla vb. I.

CUPLA vb. I. tr. A lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. [< fr. coupler].

CUPLA vb. 1. tr. a lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. II. refl. (despre oameni) a forma un cuplu. (< fr. coupler)

A SE CUPLA mă ~ez intranz. fig. (despre persoane) A se uni (unul cu altul), alcătuind un cuplu; a forma o pereche; a se împerechea. /<fr. coupler

A CUPLA ~ez tranz. 1) (aparate electrice) A uni între ele pentru a face un transfer de energie. 2) (piese, forțe motrice) A uni două câte două pentru a acționa solidar și simultan. /<fr. coupler

CUPLĂ, cuple, s. f. Legătură între două elemente în contact, care au și posibilitatea de mișcare relativă. ♦ Dispozitiv care leagă între ele două vehicule de cale ferată. – Din fr. couple.[1]

  1. Corectat în text mișcare relativă (în loc de micșorare relativă). — gall

cuplă sf [At: IOANOVICI, TEHN. 347 / Pl: ~le / E: fr couple] 1-2 Dispozitiv demontabil de legare a două elemente ale unui sistem tehnic (sau a două vehicule). 3 Piesă de legare între două vehicule de cale ferată.

CUPLĂ, cuple, s. f. Dispozitiv demontabil de legare a două elemente ale unui sistem tehnic sau a două vehicule. ♦ Piesă de legare între două vehicule de cale ferată. – Din fr. couple.

ACUPLA, acuplez, vb. I. Tranz. A cupla.

CUPLĂ, cuple, s. f. 1. Dispozitiv demontabil pentru legarea a două vehicule sau a două elemente aparținînd unui sistem tehnic. V. cuplaj. 2. Piesă de legare făcînd parte din aparatul de tracțiune al vehiculelor de cale ferată. Cuplă automată. Cuplă cu șurub.În cuptoare oțelul și fonta se topesc... pe jos se îngrămădesc – corpuri de frînă, juguri, cuple. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 7/1.

CUPLĂ s.f. Dispozitiv demontabil, cuplaj (2) [în DN, NODEX] pentru un sistem tehnic sau pentru două vehicule. ♦ Piesă cu care se face cuplarea vehiculelor de cale ferată. [< fr. couple].

CUPLĂ s. f. 1. dispozitiv care face cuplarea vehiculelor de cale ferată. 2. legătură între două elemente (piese etc.) care permite o mișcare relativă între ele. (< fr. couple)

CUPLĂ ~e f. 1) Dispozitiv cu care se face cuplarea vagoanelor de tren. 2) Dispozitiv demontabil servind pentru legarea a două vehicule sau a două elemente ale unui sistem tehnic. /<fr. couple

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cupla (a ~) (desp. cu-pla) vb., ind. prez. 1 sg. cuplez, 3 cuplea; conj. prez. 1 sg. să cuplez, 3 să cupleze

cupla (a ~) (cu-pla) vb., ind. prez. 3 cuplea

cupla vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. cuplez, 3 sg. și pl. cuplea

cuplă (desp. cu-plă) s. f., g.-d. art. cuplei; pl. cuple

cuplă (cu-plă) s. f., g.-d. art. cuplei; pl. cuple

cuplă s. f. (sil. -plă), g.-d. art. cuplei; pl. cuple

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

cupla, cuplez I v. t. a trage la măsea. II. v. r. a începe o relație amoroasă.

Intrare: cupla
  • silabație: cu-pla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cupla
  • cuplare
  • cuplat
  • cuplatu‑
  • cuplând
  • cuplându‑
singular plural
  • cuplea
  • cuplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cuplez
(să)
  • cuplez
  • cuplam
  • cuplai
  • cuplasem
a II-a (tu)
  • cuplezi
(să)
  • cuplezi
  • cuplai
  • cuplași
  • cuplaseși
a III-a (el, ea)
  • cuplea
(să)
  • cupleze
  • cupla
  • cuplă
  • cuplase
plural I (noi)
  • cuplăm
(să)
  • cuplăm
  • cuplam
  • cuplarăm
  • cuplaserăm
  • cuplasem
a II-a (voi)
  • cuplați
(să)
  • cuplați
  • cuplați
  • cuplarăți
  • cuplaserăți
  • cuplaseți
a III-a (ei, ele)
  • cuplea
(să)
  • cupleze
  • cuplau
  • cupla
  • cuplaseră
  • silabație: a-cu-pla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acupla
  • acuplare
  • acuplat
  • acuplatu‑
  • acuplând
  • acuplându‑
singular plural
  • acuplea
  • acuplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acuplez
(să)
  • acuplez
  • acuplam
  • acuplai
  • acuplasem
a II-a (tu)
  • acuplezi
(să)
  • acuplezi
  • acuplai
  • acuplași
  • acuplaseși
a III-a (el, ea)
  • acuplea
(să)
  • acupleze
  • acupla
  • acuplă
  • acuplase
plural I (noi)
  • acuplăm
(să)
  • acuplăm
  • acuplam
  • acuplarăm
  • acuplaserăm
  • acuplasem
a II-a (voi)
  • acuplați
(să)
  • acuplați
  • acuplați
  • acuplarăți
  • acuplaserăți
  • acuplaseți
a III-a (ei, ele)
  • acuplea
(să)
  • acupleze
  • acuplau
  • acupla
  • acuplaseră
Intrare: cuplă
  • silabație: cu-plă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuplă
  • cupla
plural
  • cuple
  • cuplele
genitiv-dativ singular
  • cuple
  • cuplei
plural
  • cuple
  • cuplelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cupla, cuplezverb

  • 1. tehnică A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: acupla antonime: decupla
etimologie:

cuplă, cuplesubstantiv feminin

  • 1. Legătură între două elemente în contact, care au și posibilitatea de mișcare relativă. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: cuplaj
    • 1.1. Dispozitiv care leagă între ele două vehicule de cale ferată. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Cuplă automată. Cuplă cu șurub. DLRLC
      • format_quote În cuptoare oțelul și fonta se topesc... pe jos se îngrămădesc – corpuri de frînă, juguri, cuple. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 7/1. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.