2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUPELÁ vb. I. tr. A supune procedeului cupelației. [< fr. coupeller].

CUPELÁ vb. tr. a supune procedeului cupelației. (< fr. coupeller)

*cupeléz v. tr. (fr. coupeller, d. coupelle, cupelă). Chim. Supun cupelațiuniĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cupelá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cupeleáză

Intrare: cupela
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cupela
  • cupelare
  • cupelat
  • cupelatu‑
  • cupelând
  • cupelându‑
singular plural
  • cupelea
  • cupelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cupelez
(să)
  • cupelez
  • cupelam
  • cupelai
  • cupelasem
a II-a (tu)
  • cupelezi
(să)
  • cupelezi
  • cupelai
  • cupelași
  • cupelaseși
a III-a (el, ea)
  • cupelea
(să)
  • cupeleze
  • cupela
  • cupelă
  • cupelase
plural I (noi)
  • cupelăm
(să)
  • cupelăm
  • cupelam
  • cupelarăm
  • cupelaserăm
  • cupelasem
a II-a (voi)
  • cupelați
(să)
  • cupelați
  • cupelați
  • cupelarăți
  • cupelaserăți
  • cupelaseți
a III-a (ei, ele)
  • cupelea
(să)
  • cupeleze
  • cupelau
  • cupela
  • cupelaseră
Intrare: cupelat
cupelat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cupelat
  • cupelatul
  • cupelatu‑
  • cupela
  • cupelata
plural
  • cupelați
  • cupelații
  • cupelate
  • cupelatele
genitiv-dativ singular
  • cupelat
  • cupelatului
  • cupelate
  • cupelatei
plural
  • cupelați
  • cupelaților
  • cupelate
  • cupelatelor
vocativ singular
plural
cupelare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cupelare
  • cupelarea
plural
  • cupelări
  • cupelările
genitiv-dativ singular
  • cupelări
  • cupelării
plural
  • cupelări
  • cupelărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)