2 intrări

6 definiții

cuntí (-tésc, -ít), vb. refl. – A se obișnui, a se familiariza. – Var. cunetăți. Origine necunoscută. Se folosește în Trans. de Nord.

cuntí, cuntésc, vb. IV (reg.) a se îndătina, a se familiariza, a se învăța, a se obișnui (cu ceva).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cuntít, -ă, cuntiți, -te, (cumtit, cumptit), adj. – (reg.; înv.) Obișnuit, acomodat, învățat: „Du-te unde ești cumptit, / Că știu că nu te-am dorit” (Bârlea, 1924, I: 195). – Din cunti.

cuntít, -ă, (cuntit), adj. – Obișnuit, acomodat, învățat: „Du-te unde ești cumptit, / Că știu că nu te-am dorit” (Bârlea 1924 I: 195). – Din cunti „a se obișnui” + -it.

cuntí, cuntesc, (cumti, cumpti, încunti), vb. refl. – (reg.; înv.) A se obișnui, a se acomoda, a se familiariza; a se poda: „Vaca se cumtește cu el [cu șarpele] și stă la supt ca la vițel” (Bilțiu, 1999: 131; Rozavlea). Termenul a circulat doar în Transilvania de Nord și Maramureș. Atestat în Maramureșul din dreapta Tisei în var. cumpti, cu sensul de „a deprinde” (DRT, 2010). – Cf. cunetăți „a se așeza” (MDA).

cuntí, cuntesc, (cumti, încunti), vb. refl. – A se obișnui, a se acomoda, a se familiariza; a se poda: „Vaca se cumtește cu el [cu șarpele] și stă la supt ca la vițel” (Bilțiu 1999: 131; Rozavlea). Atestat doar în Transilvania de Nord. – Et. nec.

Intrare: cuntit
cuntit
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
Intrare: cunti
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cunti cuntire cuntit cuntind singular plural
cuntește cuntiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cuntesc (să) cuntesc cunteam cuntii cuntisem
a II-a (tu) cuntești (să) cuntești cunteai cuntiși cuntiseși
a III-a (el, ea) cuntește (să) cuntească cuntea cunti cuntise
plural I (noi) cuntim (să) cuntim cunteam cuntirăm cuntiserăm, cuntisem*
a II-a (voi) cuntiți (să) cuntiți cunteați cuntirăți cuntiserăți, cuntiseți*
a III-a (ei, ele) cuntesc (să) cuntească cunteau cunti cuntiseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)