2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cuntiri v vz conteni

cuntire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: cunti] (Reg) Familiarizare Si: cuntit1.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cuntí (-tésc, -ít), vb. refl. – A se obișnui, a se familiariza. – Var. cunetăți. Origine necunoscută. Se folosește în Trans. de Nord.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cuntí, cuntésc, vb. IV (reg.) a se îndătina, a se familiariza, a se învăța, a se obișnui (cu ceva).

cuntí, cuntesc, (cumti, cumpti, încunti), vb. refl. – (reg.; înv.) A se obișnui, a se acomoda, a se familiariza; a se poda: „Vaca se cumtește cu el [cu șarpele] și stă la supt ca la vițel” (Bilțiu, 1999: 131; Rozavlea). Termenul a circulat doar în Transilvania de Nord și Maramureș. Atestat în Maramureșul din dreapta Tisei în var. cumpti, cu sensul de „a deprinde” (DRT, 2010). – Cf. cunetăți „a se așeza” (MDA).

cuntí, cuntesc, (cumti, încunti), vb. refl. – A se obișnui, a se acomoda, a se familiariza; a se poda: „Vaca se cumtește cu el [cu șarpele] și stă la supt ca la vițel” (Bilțiu 1999: 131; Rozavlea). Atestat doar în Transilvania de Nord. – Et. nec.

Intrare: cuntiri
cuntiri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cuntire
cuntire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuntire
  • cuntirea
plural
  • cuntiri
  • cuntirile
genitiv-dativ singular
  • cuntiri
  • cuntirii
plural
  • cuntiri
  • cuntirilor
vocativ singular
plural