2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cuntire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: cunti] (Reg) Familiarizare Si: cuntit1.

cunti vr [At: T. PAPAHAGI, M., ap. DA / V: cum~ / Pzi: ~tesc / E: cf cunetăți] (Reg) A se familiariza.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

cuntí (-tésc, -ít), vb. refl. – A se obișnui, a se familiariza. – Var. cunetăți. Origine necunoscută. Se folosește în Trans. de Nord.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cuntí, cuntésc, vb. IV (reg.) a se îndătina, a se familiariza, a se învăța, a se obișnui (cu ceva).

cuntí, cuntesc, (cumti, cumpti, încunti), vb. refl. – (reg.; înv.) A se obișnui, a se acomoda, a se familiariza; a se poda: „Vaca se cumtește cu el [cu șarpele] și stă la supt ca la vițel” (Bilțiu, 1999: 131; Rozavlea). Termenul a circulat doar în Transilvania de Nord și Maramureș. Atestat în Maramureșul din dreapta Tisei în var. cumpti, cu sensul de „a deprinde” (DRT, 2010). – Cf. cunetăți „a se așeza” (MDA).

cuntí, cuntesc, (cumti, încunti), vb. refl. – A se obișnui, a se acomoda, a se familiariza; a se poda: „Vaca se cumtește cu el [cu șarpele] și stă la supt ca la vițel” (Bilțiu 1999: 131; Rozavlea). Atestat doar în Transilvania de Nord. – Et. nec.

Intrare: cuntire
cuntire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuntire
  • cuntirea
plural
  • cuntiri
  • cuntirile
genitiv-dativ singular
  • cuntiri
  • cuntirii
plural
  • cuntiri
  • cuntirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cunti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cunti
  • cuntire
  • cuntit
  • cuntitu‑
  • cuntind
  • cuntindu‑
singular plural
  • cuntește
  • cuntiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cuntesc
(să)
  • cuntesc
  • cunteam
  • cuntii
  • cuntisem
a II-a (tu)
  • cuntești
(să)
  • cuntești
  • cunteai
  • cuntiși
  • cuntiseși
a III-a (el, ea)
  • cuntește
(să)
  • cuntească
  • cuntea
  • cunti
  • cuntise
plural I (noi)
  • cuntim
(să)
  • cuntim
  • cunteam
  • cuntirăm
  • cuntiserăm
  • cuntisem
a II-a (voi)
  • cuntiți
(să)
  • cuntiți
  • cunteați
  • cuntirăți
  • cuntiserăți
  • cuntiseți
a III-a (ei, ele)
  • cuntesc
(să)
  • cuntească
  • cunteau
  • cunti
  • cuntiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)