O definiție pentru cumpănitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cumpănitu sf [At: BIBLIA (1688), 248 / Pl: ~ri / E: cumpăni + -ură] (Înv) 1 Greutate. 2 Cantitate. 3 Seamăn.

Intrare: cumpănitură
cumpănitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumpănitură
  • cumpănitura
plural
  • cumpănituri
  • cumpăniturile
genitiv-dativ singular
  • cumpănituri
  • cumpăniturii
plural
  • cumpănituri
  • cumpăniturilor
vocativ singular
plural