3 definiții pentru cumpănitor cumpenitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cumpănitor, ~oare [At: I. IONESCU, D. 74 / V: ~pen~ / Pl: ~i, ~oare / E: cumpăni + -tor] (Înv) 1 a Echilibrat. 2 a (Fig) Important. 3 smf Persoană moderată. 4 sm (Iuz) Administrator. 5 sf (Iuz) Scânciob.

cumpenitor, ~oare a, smf vz cumpănitor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumpănitór adj. m., pl. cumpănitóri; f. sg. și pl. cumpănitoáre

Intrare: cumpănitor
cumpănitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumpănitor
  • cumpănitorul
  • cumpănitoru‑
  • cumpănitoare
  • cumpănitoarea
plural
  • cumpănitori
  • cumpănitorii
  • cumpănitoare
  • cumpănitoarele
genitiv-dativ singular
  • cumpănitor
  • cumpănitorului
  • cumpănitoare
  • cumpănitoarei
plural
  • cumpănitori
  • cumpănitorilor
  • cumpănitoare
  • cumpănitoarelor
vocativ singular
plural
cumpenitor adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumpenitor
  • cumpenitorul
  • cumpenitoare
  • cumpenitoarea
plural
  • cumpenitori
  • cumpenitorii
  • cumpenitoare
  • cumpenitoarele
genitiv-dativ singular
  • cumpenitor
  • cumpenitorului
  • cumpenitoare
  • cumpenitoarei
plural
  • cumpenitori
  • cumpenitorilor
  • cumpenitoare
  • cumpenitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)