2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMINȚÍ, cumințesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înțelept. – Din cuminte.

CUMINȚÍ, cumințesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înțelept. – Din cuminte.

cuminți vtr [At: I. IONESCU, D. 166 / Pzi: esc / E: cuminte] 1-2 vtr A-(și) recăpăta (sau a face să-și recapete) rațiunea. 3-4 vtr A deveni (sau a face să devină) mai serios. 5-6 vtr A (se) învăța minte. 7-8 vtr (D. copii) A (se) liniști. 9-10 vtr A renunța (sau a face să renunțe) la obiceiuri periculoase sau păgubitoare.

CUMINȚÍ, cumințesc, vb. IV. Refl. A se liniști, a se potoli, a deveni mai așezat; a căpăta minte, a se face mai înțelept, mai serios. De ce nu te cumințești... să vii între ai tăi? CAMILAR, TEM. 57. După cejoat puțin din picioare, [copiii] se cumințesc. C. PETRESCU, Î. II 89. M-am cumințit de-atunci; Rid așa de-arare! COȘBUC, P. I 260 Adie mintea numai c-un deget pe om, și-ndată se cuminți omul nostru. RETEGANUL, P. IV 25. ◊ Tranz. Lasă că te cumințesc eu, să vie Dinu, ș-om vorbi noi, jupîneasă Ilinco! VLAHUȚĂ, O. A. II 50.

A CUMINȚÍ ~ésc tranz. A face să se cumințească. /Din cuminte

A SE CUMINȚÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni cuminte; a se face ascultător; a se astâmpăra. 2) A deveni (mai) serios și (mai) cumpătat. /Din cuminte

cumințésc v. tr. Fac cuminte. V. refl. Devin cuminte.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumințí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumințésc, imperf. 3 sg. cumințeá; conj. prez. 3 să cumințeáscă

cumințí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumințésc, imperf. 3 sg. cumințeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cumințeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUMINȚÍ vb. a (se) astâmpăra, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, (înv. și reg.) a (se) stăvi, (înv.) a (se) înțelepți. (Te rog să te ~!)

CUMINȚI vb. a (se) astîmpăra, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, (înv. și reg.) a (se) stăvi, (înv.) a (se) înțelepți. (Te rog să te ~!)

Intrare: cumințire
cumințire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumințire
  • cumințirea
plural
  • cumințiri
  • cumințirile
genitiv-dativ singular
  • cumințiri
  • cumințirii
plural
  • cumințiri
  • cumințirilor
vocativ singular
plural
Intrare: cuminți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cuminți
  • cumințire
  • cumințit
  • cumințitu‑
  • cumințind
  • cumințindu‑
singular plural
  • cumințește
  • cumințiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cumințesc
(să)
  • cumințesc
  • cumințeam
  • cuminții
  • cumințisem
a II-a (tu)
  • cumințești
(să)
  • cumințești
  • cumințeai
  • cumințiși
  • cumințiseși
a III-a (el, ea)
  • cumințește
(să)
  • cumințească
  • cumințea
  • cuminți
  • cumințise
plural I (noi)
  • cumințim
(să)
  • cumințim
  • cumințeam
  • cumințirăm
  • cumințiserăm
  • cumințisem
a II-a (voi)
  • cumințiți
(să)
  • cumințiți
  • cumințeați
  • cumințirăți
  • cumințiserăți
  • cumințiseți
a III-a (ei, ele)
  • cumințesc
(să)
  • cumințească
  • cumințeau
  • cuminți
  • cumințiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cuminți

  • 1. A (se) liniști, a (se) potoli; a deveni sau a face să devină mai serios, mai înțelept.
    exemple
    • De ce nu te cumințești... să vii între ai tăi? CAMILAR, TEM. 57.
      surse: DLRLC
    • După ce bat puțin din picioare, [copiii] se cumințesc. C. PETRESCU, Î. II 89.
      surse: DLRLC
    • M-am cumințit de-atunci; Rîd așa de-arare! COȘBUC, P. I 260.
      surse: DLRLC
    • Adie mintea numai c-un deget pe om, și-ndată se cuminți omul nostru. RETEGANUL, P. IV 25.
      surse: DLRLC
    • Lasă că te cumințesc eu, să vie Dinu, ș-om vorbi noi, jupîneasă Ilinco! VLAHUȚĂ, O. A. II 50.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cuminte
    surse: DEX '98 DEX '09