O definiție pentru cumaceu


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumacéu s. n., pl. cumacée

Intrare: cumaceu
substantiv neutru (N43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumaceu
  • cumaceul
  • cumaceu‑
plural
  • cumacee
  • cumaceele
genitiv-dativ singular
  • cumaceu
  • cumaceului
plural
  • cumacee
  • cumaceelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)