3 intrări

O definiție

CULTIVÍ vb. IV. v. cultiva.

Intrare: cultivi (1 cultiv)
cultivi (1 cultiv) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cultivi cultivire cultivit cultivind singular plural
culti cultiviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cultiv (să) cultiv cultiveam cultivii cultivisem
a II-a (tu) cultivi (să) cultivi cultiveai cultiviși cultiviseși
a III-a (el, ea) culti (să) cultive cultivea cultivi cultivise
plural I (noi) cultivim (să) cultivim cultiveam cultivirăm cultiviserăm, cultivisem*
a II-a (voi) cultiviți (să) cultiviți cultiveați cultivirăți cultiviserăți, cultiviseți*
a III-a (ei, ele) culti (să) cultive cultiveau cultivi cultiviseră
Intrare: cultivi (1 cultivesc)
cultivi (1 cultivesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cultivi cultivire cultivit cultivind singular plural
cultivește cultiviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cultivesc (să) cultivesc cultiveam cultivii cultivisem
a II-a (tu) cultivești (să) cultivești cultiveai cultiviși cultiviseși
a III-a (el, ea) cultivește (să) cultivească cultivea cultivi cultivise
plural I (noi) cultivim (să) cultivim cultiveam cultivirăm cultiviserăm, cultivisem*
a II-a (voi) cultiviți (să) cultiviți cultiveați cultivirăți cultiviserăți, cultiviseți*
a III-a (ei, ele) cultivesc (să) cultivească cultiveau cultivi cultiviseră
Intrare: cultivire
cultivire infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cultivire cultivirea
plural cultiviri cultivirile
genitiv-dativ singular cultiviri cultivirii
plural cultiviri cultivirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)