2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULTÍST, -Ă, cultiști, -ste, adj. Care adoptă cultismul; de cultism. – Din fr. cultiste.

CULTÍST, -Ă, cultiști, -ste, adj. Care adoptă cultismul; de cultism. – Din fr. cultiste.

cultist, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~iști, ~e / E: fr cultiste] 1 Care adoptă cultismul (1). 2 Specific cultismului (1). 3 Care se referă la cultism (1). 4 Care aparține cubismului (1).

CULTÍST, -Ă adj. Referitor la cultism. [< fr. cultiste].

CULTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al cultismului (1). (< fr. cultiste)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cultíst adj. m., s. m., pl. cultíști; f. sg. cultístă, pl. cultíste

Intrare: cultistă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cultistă
  • cultista
plural
  • cultiste
  • cultistele
genitiv-dativ singular
  • cultiste
  • cultistei
plural
  • cultiste
  • cultistelor
vocativ singular
  • cultistă
  • cultisto
plural
  • cultistelor
Intrare: cultist (adj.)
cultist1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cultist
  • cultistul
  • cultistu‑
  • cultistă
  • cultista
plural
  • cultiști
  • cultiștii
  • cultiste
  • cultistele
genitiv-dativ singular
  • cultist
  • cultistului
  • cultiste
  • cultistei
plural
  • cultiști
  • cultiștilor
  • cultiste
  • cultistelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cultist, -ă cultistă

  • 1. (Adept) al cultismului; (persoană) care adoptă cultismul; de cultism.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: