2 definiții pentru cultigen
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cultigen adj. m., pl. cultigeni; f. sg. cultigenă, pl. cultigene
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
CULTI- „cultivat, domestic”. ◊ L. cultus, us „îngrijire, creștere” > fr. culti-, engl. id. > rom. culti-. □ ~gen (v. -gen2), s. n., specie vegetală obținută de om și prezentă numai în cultură.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: cultigen
cultigen adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)