13 definiții pentru culpabilitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULPABILITÁTE s. f. Situația unei persoane care a comis un delict; vinovăție. – Din fr. culpabilité.

CULPABILITÁTE s. f. Situația unei persoane care a comis un delict; vinovăție. – Din fr. culpabilité.

culpabilitate sf [At: DA / Pl: ~tăți / E: fr culpabilité] (Jur) Situația unei persoane care a comis un delict Si: vinovăție.

CULPABILITÁTE, culpabilități, s. f. (Jur.) Starea celui care a comis o culpă; vinovăție.

CULPABILITÁTE s.f. Starea celui care a comis o culpă; vinovăție. [Cf. fr. culpabilité].

CULPABILITÁTE s. f. situație a cuiva care se află în culpă. (< fr. culpabilité)

CULPABILITÁTE f. jur. Situația unei persoane care a săvârșit un delict; vinovăție. /<fr. culpabilité

culpabilitate f. starea celui culpabil.

*culpabilitáte f. (d. culpabil; fr. -ilité). Vinovăție, starea culpabiluluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culpabilitáte s. f., g.-d. art. culpabilitắții

culpabilitáte s. f., g.-d. art. culpabilității


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULPABILITATE s. abatere, culpă, eroare, greșeală, păcat, vină, vinovăție, (livr.) eres, (rar) prihană, (înv. și reg.) teahnă, (reg.) greș, (Olt., Munt. și Mold.) ponos, (înv.) cusur, săblaznă, scandal, smintă, sminteală, (fig.) rătăcire, (înv. fig.) rătăceală. (O ~ de mică importanță.)

Culpabilitate ≠ inocență, nevinovăție

Intrare: culpabilitate
culpabilitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culpabilitate
  • culpabilitatea
plural
  • culpabilități
  • culpabilitățile
genitiv-dativ singular
  • culpabilități
  • culpabilității
plural
  • culpabilități
  • culpabilităților
vocativ singular
plural

culpabilitate

etimologie: