O definiție pentru culminativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULMINATÍV, -Ă adj. (Liv.) Culminant. [< culmina + -(t)iv].

Intrare: culminativ
culminativ adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culminativ
  • culminativul
  • culminativu‑
  • culminati
  • culminativa
plural
  • culminativi
  • culminativii
  • culminative
  • culminativele
genitiv-dativ singular
  • culminativ
  • culminativului
  • culminative
  • culminativei
plural
  • culminativi
  • culminativilor
  • culminative
  • culminativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)