4 definiții pentru culminanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

culminanță sf [At: MACEDONSKI, O. IV, 69 / Pl: ~țe / E: fr culminance] (Frr) Punctul cel mai înalt.

CULMINÁNȚĂ s.f. (Rar) Culminare. [Cf. fr. culminance].

CULMINÁNȚĂ s. f. culminare. (< fr. culminance)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culminánță s. f., pl. culminánțe

Intrare: culminanță
culminanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culminanță
  • culminanța
plural
  • culminanțe
  • culminanțele
genitiv-dativ singular
  • culminanțe
  • culminanței
plural
  • culminanțe
  • culminanțelor
vocativ singular
plural