3 definiții pentru culminațiune

CULMINAȚIÚNE s.f. v. culminație.

culminați(un)e f. Astr. cea mai mare înălțime a unui astru deasupra orizontului.

*culminațiúne f. (d. a culmina: fr. -ation). Ajungerea în punctu cel maĭ înalt. – Și -áție.

Intrare: culminațiune
culminațiune
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular culminațiune culminațiunea
plural culminațiuni culminațiunile
genitiv-dativ singular culminațiuni culminațiunii
plural culminațiuni culminațiunilor
vocativ singular
plural