4 definiții pentru culminațiune

culminațiune sf vz culminație

CULMINAȚIÚNE s.f. v. culminație.

culminați(un)e f. Astr. cea mai mare înălțime a unui astru deasupra orizontului.

*culminațiúne f. (d. a culmina: fr. -ation). Ajungerea în punctu cel maĭ înalt. – Și -áție.

Intrare: culminațiune
culminațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culminațiune
  • culminațiunea
plural
  • culminațiuni
  • culminațiunile
genitiv-dativ singular
  • culminațiuni
  • culminațiunii
plural
  • culminațiuni
  • culminațiunilor
vocativ singular
plural