2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

culmă sf vz culme

CULM, -Ă, culmi, -e, s. n., adj. (Geol.) 1. S. n. Carboniferul inferior din vestul Europei, caracterizat prin depozite de argilă și de gresie. 2. Adj. Care se referă la culm (1). – Din fr. Culm, germ. Kulm.

CULM, -Ă, culmi, -e, s. n., adj. (Geol.) 1. S. n. Carboniferul inferior din vestul Europei, caracterizat prin depozite de argilă și de gresie. 2. Adj. Care se referă la culm (1). – Din fr. Culm, germ. Kulm.

culm2, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr culm, ger Kulm] (Glg) 1 sn Carboniferul inferior din Europa Occidentală, caracterizat prin depozite de argilă și gresie. 2 a Care aparține culmului2 (1). 3 a Referitor la culm2 (1). 4 a Care provine din culm2. 5 a Specific culmului2 (1)

CULM2 s.n. (Geol.) Primul etaj al carboniferului de facies continental. // adj. Care aparține acestui etaj. [< engl. culm, cf. germ. Kulm].

CULM2, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al carboniferului de facies continental. (< engl. culm, germ. Kulm)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culm1 adj. m., pl. culmi; f. cúlmă, pl. cúlme

culm adj. m., pl. culmi; f. sg. cúlmă, pl. cúlme

Intrare: culmă
culmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: culm (adj.)
culm1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culm
  • culmul
  • culmu‑
  • culmă
  • culma
plural
  • culmi
  • culmii
  • culme
  • culmele
genitiv-dativ singular
  • culm
  • culmului
  • culme
  • culmei
plural
  • culmi
  • culmilor
  • culme
  • culmelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culm (adj.)

  • 1. geologie Care se referă la culm.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: