O definiție pentru culisier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culisiér s. m., pl. culisiéri

Intrare: culisier
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culisier
  • culisierul
  • culisieru‑
plural
  • culisieri
  • culisierii
genitiv-dativ singular
  • culisier
  • culisierului
plural
  • culisieri
  • culisierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)