8 definiții pentru culevrină

CULEVRÍNĂ, culevrine, s. f. (Înv.) Tun de tip vechi, cu țeava foarte lungă. – Din fr. couleuvrine.

CULEVRÍNĂ, culevrine, s. f. (Înv.) Tun de tip vechi, cu țeava foarte lungă. – Din fr. couleuvrine.

culevrínă (înv.) (-le-vri-) s. f., g.-d. art. culevrínei; pl. culevríne

culevrínă s. f. (sil. -vri-), g.-d. art. culevrínei; pl. culevríne

CULEVRÍNĂ s.f. Tun de tip vechi, cu țeavă lungă. [Pl. -ne. / < fr. couleuvrine].

CULEVRÍNĂ s. f. tun de tip vechi, cu țeavă lungă. (< fr. couleuvrine)

culevrină f. tun lung și subțire: două tunuri mari, patru culevrine BĂLC.

*culevrínă f., pl. e (fr. coulevrine, d. couleuvre, colubru). Tun de odinioară pus pe afet orĭ ținut cu mîna, maĭ lung și maĭ supțire [!] de cît [!] cele de azĭ.

Intrare: culevrină
culevrină substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular culevri culevrina
plural culevrine culevrinele
genitiv-dativ singular culevrine culevrinei
plural culevrine culevrinelor
vocativ singular
plural