8 definiții pentru culevrină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULEVRÍNĂ, culevrine, s. f. (Înv.) Tun de tip vechi, cu țeava foarte lungă. – Din fr. couleuvrine.

CULEVRÍNĂ, culevrine, s. f. (Înv.) Tun de tip vechi, cu țeava foarte lungă. – Din fr. couleuvrine.

culevri sf [At: BĂLCESCU, M. V. 134 / Pl: ~ne / E: fr couleuvrine] (Frî) Tun vechi cu țeavă lungă și subțire.

CULEVRÍNĂ s.f. Tun de tip vechi, cu țeavă lungă. [Pl. -ne. / < fr. couleuvrine].

CULEVRÍNĂ s. f. tun de tip vechi, cu țeavă lungă. (< fr. couleuvrine)

culevrină f. tun lung și subțire: două tunuri mari, patru culevrine BĂLC.

*culevrínă f., pl. e (fr. coulevrine, d. couleuvre, colubru). Tun de odinioară pus pe afet orĭ ținut cu mîna, maĭ lung și maĭ supțire de cît cele de azĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culevrínă (înv.) (-le-vri-) s. f., g.-d. art. culevrínei; pl. culevríne

culevrínă s. f. (sil. -vri-), g.-d. art. culevrínei; pl. culevríne

Intrare: culevrină
culevrină substantiv feminin
  • silabație: cu-le-vri-nă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culevri
  • culevrina
plural
  • culevrine
  • culevrinele
genitiv-dativ singular
  • culevrine
  • culevrinei
plural
  • culevrine
  • culevrinelor
vocativ singular
plural

culevrină

  • 1. învechit Tun de tip vechi, cu țeava foarte lungă.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: