11 definiții pentru culegător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULEGĂTÓR, -OÁRE, culegători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care adună recolta. 2. S. m. și f. (Cu determinări) Colecționar. Culegător de folclor. 3. S. m. Zețar. 4. S. f. Mașină de cules. – Culege + suf. -ător.

culegător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: culege + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care culege recolta. 3 smf (Tip; uneori complinit prin "tipograf') Zețar. 4 smf (Cu determinări) Colecționar. 5 sf Mașină de cules.

CULEGĂTÓR, -OÁRE, culegători, -oare, s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană care adună recolta. 2. S. m. și f. (Cu determinări) Colecționar. Culegător de folclor. 3. S. m. Zețar. 4. S. f. Mașină de cules. – Culege + suf. -ător.

CULEGĂTÓR, -OÁRE, culegători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care adună recolta de cereale, de fructe etc. Culegător de bumbac. 2. (Cu determinări introduse prin prep. «de») Colecționar. Eminescu a fost un pasionat culegător de folclor. 3. Muncitor tipograf care compune în culegar textul carp urmează să fie imprimat; zețar. A intrat la un tipograf. La optsprezece ani era culegător. VLAHUȚĂ, O. A. I 147. [Heliade] creează tipografii și ziare, improvizează un personal de ucenici zețari, de ucenici culegători. MACEDONSKI, O. IV 118.

CULEGĂTÓR ~i m. 1) Lucrător care culege recolta. 2) tipogr. Muncitor specializat în culegerea literelor tipografice după manuscris; zețar. 3) rar Persoană care adună obiecte pentru colecție; colecționar. /a culege + suf. ~ător

culegător m. 1. cel ce culege sau face o culegere: culegător de basme; 2. zețar.

culegătór, -oáre adj. Care culege, colector. Lucrătoru care adună literele și formează cuvintele la tipografie (zețar).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culegătór s. m., pl. culegătóri

culegătór s. m., pl. culegătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULEGĂTÓR s. 1. colecționar. (~ de folclor.) 2. (TIPOGR.) zețar.

CULEGĂTOR s. 1. colecționar. (~ de folclor.) 2. (TIPOGR.) zețar, (rar) compozitor, probar.

Intrare: culegător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culegător
  • culegătorul
  • culegătoru‑
plural
  • culegători
  • culegătorii
genitiv-dativ singular
  • culegător
  • culegătorului
plural
  • culegători
  • culegătorilor
vocativ singular
  • culegătorule
plural
  • culegătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culegător, -oare culegătoare

  • 1. Persoană care adună recolta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Culegător de bumbac.
      surse: DLRLC
  • 2. Cu determinări:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: colecționar, -ă attach_file un exemplu
    exemple
    • Eminescu a fost un pasionat culegător de folclor.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • A intrat la un tipograf. La optsprezece ani era culegător. VLAHUȚĂ, O. A. I 147.
      surse: DLRLC
    • [Heliade] creează tipografii și ziare, improvizează un personal de ucenici zețari, de ucenici culegători. MACEDONSKI, O. IV 118.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Culege + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DEX '98