2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULEGĂTOR, -OARE, culegători, -oare, s. m., s. f. 1. S. m. și f. Persoană care adună recolta. 2. S. m. și f. (Cu determinări) Colecționar. Culegător de folclor. 3. S. m. Zețar. 4. S. f. Mașină de cules. – Culege + suf. -ător.

CULEGĂTOR, -OARE, culegători, -oare, s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană care adună recolta. 2. S. m. și f. (Cu determinări) Colecționar. Culegător de folclor. 3. S. m. Zețar. 4. S. f. Mașină de cules. – Culege + suf. -ător.

CULEGĂTOR, -OARE, culegători, -oare, s. m. și f. 1. Persoană care adună recolta de cereale, de fructe etc. Culegător de bumbac. 2. (Cu determinări introduse prin prep. «de») Colecționar. Eminescu a fost un pasionat culegător de folclor. 3. Muncitor tipograf care compune în culegar textul carp urmează să fie imprimat; zețar. A intrat la un tipograf. La optsprezece ani era culegător. VLAHUȚĂ, O. A. I 147. [Heliade] creează tipografii și ziare, improvizează un personal de ucenici zețari, de ucenici culegători. MACEDONSKI, O. IV 118.

CULEGĂTOR ~i m. 1) Lucrător care culege recolta. 2) tipogr. Muncitor specializat în culegerea literelor tipografice după manuscris; zețar. 3) rar Persoană care adună obiecte pentru colecție; colecționar. /a culege + suf. ~ător

culegătór, -oáre adj. Care culege, colector. Lucrătoru care adună literele și formează cuvintele la tipografie (zețar).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

culegătoare s. f., g.-d. art. culegătoarei; pl. culegătoare

culegătoare s. f., g.-d. art. culegătoarei; pl. culegătoare

culegătoare s. f., g.-d. art. culegătoarei; pl. culegătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CULEGĂTOARE s. (TIPOGR.) zețăriță.

CULEGĂTOARE s. (TIPOGR.) zețăriță.

Intrare: culegătoare (mașină)
culegătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culegătoare
  • culegătoarea
plural
  • culegători
  • culegătorile
genitiv-dativ singular
  • culegători
  • culegătorii
plural
  • culegători
  • culegătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: culegătoare (persoană)
culegătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culegătoare
  • culegătoarea
plural
  • culegătoare
  • culegătoarele
genitiv-dativ singular
  • culegătoare
  • culegătoarei
plural
  • culegătoare
  • culegătoarelor
vocativ singular
  • culegătoare
  • culegătoareo
plural
  • culegătoarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

culegătoare, culegătorisubstantiv feminin

  • 1. Mașină de cules. DEX '09
etimologie:
  • Culege + sufix -ător. DEX '09 DEX '98

culegătoare, culegătoaresubstantiv feminin
culegător, culegătorisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care adună recolta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Culegător de bumbac. DLRLC
  • 2. Cu determinări: colecționar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: colecționar
    • format_quote Eminescu a fost un pasionat culegător de folclor. DLRLC
  • 3. Zețar, zețăriță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote A intrat la un tipograf. La optsprezece ani era culegător. VLAHUȚĂ, O. A. I 147. DLRLC
    • format_quote [Heliade] creează tipografii și ziare, improvizează un personal de ucenici zețari, de ucenici culegători. MACEDONSKI, O. IV 118. DLRLC
etimologie:
  • Culege + sufix -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.