3 definiții pentru culcer

clucér sm [At: (a. 1610) GCR I, 44 / V: (înv) ~eár, cliuceár / Pl: ~i / E: vsl ключapь] (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) 1-2 (Persoană care avea) rangul de dregător care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești. 3-4 (Persoană care avea rangul de) mai marele clucerilor, care păstra cheile cămărilor domnești. 5-6 (Persoană care avea) rangul de al doilea și era ajutor al marelui clucer. 7 (Îs) ~ de arie Clucer care se îngrijea de dările de fân și de orz.

clucér m. (vsl. klĭučárŭ, intendent, d. klĭučĭ, cîrlig, cheĭe; rus. klĭucárĭ, intendent, ung. kulcs, cheĭe, kulcsár, intendent). Vechĭ. Intendent. Un rang de boĭerie (între medelnicer și serdar). Clucer de arie, intendentu care îngrijea de nutreț. Clucer de pivniță, care îngrijea de băuturĭ. Mare clucer, intendentu general (mare ispravnic) al cămărilor domnuluĭ și al armateĭ. – Și culcer (rămas ca nume de familie). V. sluger și chelar.

Intrare: culcer
culcer
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.