2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULBUTÁT, -Ă, culbutați, -te, adj. (Despre vagonete) Care a fost descărcat cu culbutorul. – V. culbuta.

CULBUTÁT, -Ă, culbutați, -te, adj. (Despre vagonete) Care a fost descărcat cu culbutorul. – V. culbuta.

culbutat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: culbuta] Culbutare.

culbutat2, ~ă a [At: DEX2 / Pl: ~ați, ~e / E: culbuta] (D. vagonete) Care a fost descărcat prin basculare.

CULBUTÁ, culbutez, vb. I. Tranz. A descărca vagonetul prin răsturnare cu ajutorul culbutorului. – Din fr. culbuter.

CULBUTÁ, culbutez, vb. I. Tranz. A descărca vagonetul prin răsturnare cu ajutorul culbutorului. – Din fr. culbuter.

culbuta vt [At: DEX2 / Pzi: ~tez / E: fr culbuter] A descărca vagonetul prin basculare.

CULBUTÁ vb. I. tr. (Mine) A răsturna vagonetul cu ajutorul culbutorului (1) pentru descărcarea materialului. [< fr. culbuter].

CULBUTÁ vb. tr. a descărca un vagonet prin răsturnare a culbutorului. (< fr. cullbuter)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culbutá vb., ind. prez. 1 sg. culbutéz, 3 sg. și pl. culbuteáză

Intrare: culbutat
culbutat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culbutat
  • culbutatul
  • culbutatu‑
  • culbuta
  • culbutata
plural
  • culbutați
  • culbutații
  • culbutate
  • culbutatele
genitiv-dativ singular
  • culbutat
  • culbutatului
  • culbutate
  • culbutatei
plural
  • culbutați
  • culbutaților
  • culbutate
  • culbutatelor
vocativ singular
plural
Intrare: culbuta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • culbuta
  • culbutare
  • culbutat
  • culbutatu‑
  • culbutând
  • culbutându‑
singular plural
  • culbutea
  • culbutați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • culbutez
(să)
  • culbutez
  • culbutam
  • culbutai
  • culbutasem
a II-a (tu)
  • culbutezi
(să)
  • culbutezi
  • culbutai
  • culbutași
  • culbutaseși
a III-a (el, ea)
  • culbutea
(să)
  • culbuteze
  • culbuta
  • culbută
  • culbutase
plural I (noi)
  • culbutăm
(să)
  • culbutăm
  • culbutam
  • culbutarăm
  • culbutaserăm
  • culbutasem
a II-a (voi)
  • culbutați
(să)
  • culbutați
  • culbutați
  • culbutarăți
  • culbutaserăți
  • culbutaseți
a III-a (ei, ele)
  • culbutea
(să)
  • culbuteze
  • culbutau
  • culbuta
  • culbutaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culbutat

  • 1. (Despre vagonete) Care a fost descărcat cu culbutorul.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi culbuta
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98

culbuta

  • 1. A descărca vagonetul prin răsturnare cu ajutorul culbutorului.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: