2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULÁTĂ, culate, s. f. Partea dinapoi a țevii unei arme de foc, în care se află locașul închizătorului. – Din it. culatta.

CULÁTĂ, culate, s. f. Partea dinapoi a țevii unei arme de foc, în care se află locașul închizătorului. – Din it. culatta.

cula sf [At: DICȚ. / Pl: ~te / E: it culatta] Partea din spate a țevii unei arme de foc, unde se află locașul închizătorului.

CULÁTĂ s.f. Partea dinapoi a țevii unei guri de foc; chiulasă (2) [în DN]. [< it. culatta].

CULÁTĂ s. f. partea dinapoi a țevii unei guri de foc. (< it. culatta)

CULÁTĂ ~e f. Parte posterioară a țevii unei arme de foc. /<it. culatta

*culátă f., pl. e (it. culatta, d. culo, cur. V. cur 1). Partea din apoĭ a țeviĭ tunuluĭ orĭ puștiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culátă s. f., g.-d. art. culátei; pl. culáte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

culátă (culáte), s. f. – Partea dinapoi a țevii unei arme de foc. It. culatta (sec. XIX).

culá (-léz, -át), vb. – A nimici, a distruge, a scoate din luptă (un adversar, în afaceri). Fr. couler.Der. culaj, s. n. (pierdere), din fr. coulage; culant, adj., din fr. coulant; culanță, s. f. (rapiditate, eficiență, spontaneitate în afaceri), der. intern. Sînt galicisme. Aceleiași rădăcini îi aparține culisă, s. f., din fr. coulisse.

Intrare: culată
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cula
  • culata
plural
  • culate
  • culatele
genitiv-dativ singular
  • culate
  • culatei
plural
  • culate
  • culatelor
vocativ singular
plural
Intrare: culat
culat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culat
  • culatul
  • culatu‑
  • cula
  • culata
plural
  • culați
  • culații
  • culate
  • culatele
genitiv-dativ singular
  • culat
  • culatului
  • culate
  • culatei
plural
  • culați
  • culaților
  • culate
  • culatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culată

  • 1. Partea dinapoi a țevii unei arme de foc, în care se află locașul închizătorului.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN sinonime: chiulasă / culasă

etimologie: