culare sf [At: I. CR. III, 346 / Pl: ~lări / E: nct] (Reg) 1 Stuf de la marginea bălților. 2 Stuf gros. 3 Holdă buruienoasă. 4 Scufundătură adâncă și largă pe un deal. 5 Peșteră largă.

culáre, V. colare.

colare sf [At: CV, 1950, nr. 3, 36 / Pl: ~lări / E: nct] 1 (Reg) Găuri, scobituri în piatră. 2 Peșteri care pot servi drept adăposturi în munți. 3 Asortare. 4 Trăire în concubinaj. 5 (D. îmbrăcăminte) Lipire pe corp.

coláre și culáre f., pl. arĭ. Dun. de jos. Desiș de stuf și de papură, unde se ascund peștiĭ. Trans. (culare). Peșteră lungă.

cula (-lez, -at), vb. – A nimici, a distruge, a scoate din luptă (un adversar, în afaceri). Fr. couler. – Der. culaj, s. n. (pierdere), din fr. coulage; culant, adj., din fr. coulant; culanță, s. f. (rapiditate, eficiență, spontaneitate în afaceri), der. intern. Sînt galicisme. Aceleiași rădăcini îi aparține culisă, s. f., din fr. coulisse.

culare, culări, s.f. (reg.) 1. stuful din bălți. 2. scufundătură adâncă și largă într-un deal.