O definiție pentru cuintolet
CUINTOLÉT s.n. v. cvintolet.
Intrare: cuintolet
cuintolet substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | cuintolet | cuintoletul |
| plural | cuintolete | cuintoletele | |
| genitiv-dativ | singular | cuintolet | cuintoletului |
| plural | cuintolete | cuintoletelor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||