2 definiții pentru cuintet

cuintet sn vz cvintet

CUINTÉT s.n. v. cvintet.

Intrare: cuintet
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuintet
  • cuintetul
  • cuintetu‑
plural
  • cuintete
  • cuintetele
genitiv-dativ singular
  • cuintet
  • cuintetului
plural
  • cuintete
  • cuintetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate – (arată)