8 definiții pentru cuibuleț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUIBULEȚ, cuibulețe, s. n. Cuibușor. – Cuib + suf. -uleț.
CUIBULEȚ, cuibulețe, s. n. Cuibușor. – Cuib + suf. -uleț.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cuibuleț sn [At: TEODORESCU, P. P. 407 / Pl: ~e / E: cuib + -uleț] (Șhp) 1-2 Cuibușor (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUIBULEȚ, cuibulețe, s. n. Cuibușor. Brazii ce se!legănau Cuibulețul mi-l stricau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. M-am înșelat De mi-am așezat Cuibulețul meu La margini de drum. TEODORESCU, P. P. 457.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cuibuleț s. n., pl. cuibulețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cuibuleț s. n., pl. cuibulețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cuibuleț s. n., pl. cuibulețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CUIBULEȚ s. v. cuibușor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUIBULEȚ s. cuibușor. (Un ~ de rîndunică.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cuibuleț, cuibulețesubstantiv neutru
- 1. Cuibușor. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cuibușor
- Brazii ce se legănau Cuibulețul mi-l stricau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 204. DLRLC
- M-am înșelat De mi-am așezat Cuibulețul meu La margini de drum. TEODORESCU, P. P. 457. DLRLC
-
etimologie:
- Cuib + sufix -uleț. DEX '98 DEX '09