3 intrări
17 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUIBĂRIT2, cuibăriți, -te, adj. (Despre păsări) Care și-a făcut cuib (1) undeva; care și-a făcut loc în cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni și animale) Care s-a așezat cât mai bine într-un loc; care s-a ghemuit într-un loc. ♦ Fig. Care s-a aciuit, s-a pripășit undeva, pe lângă cineva. – V. cuibări.
CUIBĂRIT2, cuibăriți, -te, adj. (Despre păsări) Care și-a făcut cuib (1) undeva; care și-a făcut loc în cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni și animale) Care s-a așezat cât mai bine într-un loc; care s-a ghemuit într-un loc. ♦ Fig. Care s-a aciuit, s-a pripășit undeva, pe lângă cineva. – V. cuibări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUIBĂRIT1 s. n. Faptul de a (se) cuibări; perioadă când (se) cuibăresc păsările. – V. cuibări.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUIBĂRIT1 s. n. Faptul de a (se) cuibări; perioadă când (se) cuibăresc păsările. – V. cuibări.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cuibărit2, ~ă a [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: cuibări] 1 (D. păsări) Care și-a făcut cuib (1) undeva. 2 (D. păsări) Care și-a făcut loc în cuibar (1). 3 (Pfm; fig) Așezat (strâns) într-un spațiu mic. 4 (Pfm; fig) Instalat confortabil ca într-un cuib (1) călduros și moale. 5 (Pfm; fig) Pripășit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuibărit1 sn [At: H II, 58 / Pl: ~uri / E: cuibări] 1 (Mol) Săpat al viei împrejurul butucului. 2-10 Cuibărire (1-9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUIBĂRI, cuibăresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păsări) A-și face cuibul (1) undeva; a-și face loc în cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni și despre animale) A se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui. ♦ Fig. A se adăposti. ♦ Fig. A se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. (Rar) A așeza găinile în cuibar. 3. Tranz. A mușuroi porumbul, cartofii etc. – Din cuibar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cuibări [At: LB / Pzi: ~resc / E: cuibar] 1 vr (D. păsări) A-și face cuibul (1) undeva. 2 vr (D. păsări) A-și face loc în cuibar (1) 3-4 vtr (Pfm; fig) A (se) așeza într-un culcuș. 5 vt A mușuroi porumbul, cartofii etc. 6 vt (Trs) A scotoci. 7 vt (Fig) A așeza la loc ferit. 8 vr (Pfm; fig) A se așeza cât mai bine într-un loc. 9 vr (Pfm; fig) A se ghemui într-un spațiu cald și moale. 10 vr (Pop; d. dureri) A se localiza. 11 vr (Pfm; fig) A se pripăși. 12 vt (Rar) A așeza găinile în cuibar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUIBĂRI, cuibăresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păsări) A-și face cuibul undeva; a-și face loc în cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni și despre animale) A se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui. ♦ Fig. A se adăposti. ♦ Fig. A se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. (Rar) A așeza găinile în cuibar. 3. Tranz. A mușuroi porumbul, cartofii etc. – Din cuibar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
CUIBĂRI, cuibăresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păsări) A-și face loc în cuibar, a se așeza cît mai bine. ♦ Fig. (Despre oameni, uneori și despre animale) A se așeza comod într-un spațiu restrîns (moale și cald); a se ghemui. S-a cuibărit bine în sanie. SADOVEANU, P. S. 215. Pisica leneșă, friguroasă, se cuibărește înăuntru la căldură. BART. E. 331. Fetița se cuibări în poala mă-sii.; VLAHUȚĂ, O. A. III 173. ◊ Fig. Cuibărite între stînci casele cu acoperișul țuguiat de fîn fumegă în asfințit. C. PETRESCU, S. 226. Un orășel drăguț, cuibărit pe apa Trotușului, între măguri acoperite cu vii și cu livezi. VLAHUȚĂ, O. A. II 152. ♦ Fig. A se adăposti. Ceilalți ofițeri, la popasuri, se cuibăreau prin case calde. CAMILAR, N. I 31. ◊ Fig. A se pripăși, a se aciua. Călugării [sînt] o adunătură de zamparagii... din toată lumea, cuibăriți prin mînăstire. CREANGĂ, A. 120. 2. Tranz. (Rar) A duce găinile la cuibar, a așeza în cuibar. Da [găinilor] de mîncare, apoi le cuibărea, punea cloștile. ISPIRESCU, L. 309.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SE CUIBĂRI mă ~esc intranz. 1) (despre păsări) A-și face cuib. 2) (despre păsări) A-și face loc în cuibar; a se așeza în cuib. 3) fig. (despre ființe) A se instala cât mai comod. 4) fig. (despre ființe pribege) A-și găsi adăpost; a se aciua; a se oploși; a se pripăși; a se adăposti. /cuib + suf. ~ări
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A CUIBĂRI ~esc 1. tranz. (unele plante, mai ales cartoful, porumbul) A înconjura cu pământ la rădăcină (asemenea unui cuib) pentru a favoriza dezvoltarea; a mușuroi. 2. intranz. (despre păsări) A face cuib (și a scoate pui). Pescărușul cuibărește pe stânci. /cuib + suf. ~ări
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cuĭbărésc v. tr. (d. cuĭbar). Fam. saŭ iron. Așez, stabilesc undeva: cine te-a cuĭbărit acolo? Prășesc adunînd pămînt la rădăcină (fac cuĭbar): a cuĭbări popușoĭu. V. refl. Fam. saŭ iron. Mă așez, mă stabilesc: Jidaniĭ s’aŭ cuĭbărit pe la noĭ. – Vechĭ (Ps. S.) mă (în)cuĭúbur, a se -á, mă încuĭb.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cuibărit adj. m., pl. cuibăriți; f. sg. cuibărită, pl. cuibărite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cuibări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuibăresc, 3 sg. cuibărește, imperf. 1 cuibăream; conj. prez. 1 sg. să cuibăresc, 3 să cuibărească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cuibări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuibăresc, imperf. 3 sg. cuibărea; conj. prez. 3 să cuibărească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cuibări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuibăresc, imperf. 3 sg. cuibărea; conj. prez. 3 sg. și pl. cuibărească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CUIBĂRI vb. v. pripăși.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUIBĂRI vb. a se aciua, a se oploși, a se pripăși, (rar) a se rătăci, (înv. și reg.) a se lipi, (reg.) a se agesti, a se închiorchioșa, (înv.) a se sprijini. (S-a ~ acolo de nu se știe unde.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
cuibărit, cuibărităadjectiv
- 1. (Despre păsări) Care și-a făcut cuib undeva; care și-a făcut loc în cuibar.
- 1.1. (Despre oameni și animale) Care s-a așezat cât mai bine într-un loc; care s-a ghemuit într-un loc. DEX '09
- 1.2. Care s-a aciuit, s-a pripășit undeva, pe lângă cineva. DEX '09
-
etimologie:
- cuibări DEX '09 DEX '98
cuibăritsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) cuibări; perioadă când (se) cuibăresc păsările. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- cuibări DEX '09 DEX '98
cuibări, cuibărescverb
-
- 1.1. (Despre oameni și despre animale) A se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ghemui
- S-a cuibărit bine în sanie. SADOVEANU, P. S. 215. DLRLC
- Pisica leneșă, friguroasă, se cuibărește înăuntru la căldură. BART. E. 331. DLRLC
- Fetița se cuibări în poala mă-sii. VLAHUȚĂ, O. A. III 173. DLRLC
- Cuibărite între stînci, casele cu acoperișul țuguiat de fîn fumegă în asfințit. C. PETRESCU, S. 226. DLRLC
- Un orășel drăguț, cuibărit pe apa Trotușului, între măguri acoperite cu vii și cu livezi. VLAHUȚĂ, O. A. II 152. DLRLC
-
- 1.2. A se adăposti. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: adăposti
- Ceilalți ofițeri, la popasuri, se cuibăreau prin case calde. CAMILAR, N. I 31.
-
-
- Călugării [sunt] o adunătură de zamparagii... din toată lumea, cuibăriți prin mînăstire. CREANGĂ, A. 120. DLRLC
-
-
- 2. A așeza găinile în cuibar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Da [găinilor] de mîncare, apoi le cuibărea, punea cloștile. ISPIRESCU, L. 309. DLRLC
-
- 3. A mușuroi porumbul, cartofii etc. DEX '09 DEX '98sinonime: mușuroi
etimologie:
- cuibar DEX '98 DEX '09