3 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUIBĂRÍT2, cuibăriți, -te, adj. (Despre păsări) Care și-a făcut cuib (1) undeva; care și-a făcut loc în cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni și animale) Care s-a așezat cât mai bine într-un loc; care s-a ghemuit într-un loc. ♦ Fig. Care s-a aciuit, s-a pripășit undeva, pe lângă cineva. – V. cuibări.

CUIBĂRÍT2, cuibăriți, -te, adj. (Despre păsări) Care și-a făcut cuib (1) undeva; care și-a făcut loc în cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni și animale) Care s-a așezat cât mai bine într-un loc; care s-a ghemuit într-un loc. ♦ Fig. Care s-a aciuit, s-a pripășit undeva, pe lângă cineva. – V. cuibări.

CUIBĂRÍT1 s. n. Faptul de a (se) cuibări; perioadă când (se) cuibăresc păsările. – V. cuibări.

CUIBĂRÍT1 s. n. Faptul de a (se) cuibări; perioadă când (se) cuibăresc păsările. – V. cuibări.

cuibărit2, ~ă a [At: CREANGĂ, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: cuibări] 1 (D. păsări) Care și-a făcut cuib (1) undeva. 2 (D. păsări) Care și-a făcut loc în cuibar (1). 3 (Pfm; fig) Așezat (strâns) într-un spațiu mic. 4 (Pfm; fig) Instalat confortabil ca într-un cuib (1) călduros și moale. 5 (Pfm; fig) Pripășit.

cuibărit1 sn [At: H II, 58 / Pl: ~uri / E: cuibări] 1 (Mol) Săpat al viei împrejurul butucului. 2-10 Cuibărire (1-9).

CUIBĂRÍ, cuibăresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păsări) A-și face cuibul (1) undeva; a-și face loc în cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni și despre animale) A se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui. ♦ Fig. A se adăposti. ♦ Fig. A se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. (Rar) A așeza găinile în cuibar. 3. Tranz. A mușuroi porumbul, cartofii etc. – Din cuibar.

cuibări [At: LB / Pzi: ~resc / E: cuibar] 1 vr (D. păsări) A-și face cuibul (1) undeva. 2 vr (D. păsări) A-și face loc în cuibar (1) 3-4 vtr (Pfm; fig) A (se) așeza într-un culcuș. 5 vt A mușuroi porumbul, cartofii etc. 6 vt (Trs) A scotoci. 7 vt (Fig) A așeza la loc ferit. 8 vr (Pfm; fig) A se așeza cât mai bine într-un loc. 9 vr (Pfm; fig) A se ghemui într-un spațiu cald și moale. 10 vr (Pop; d. dureri) A se localiza. 11 vr (Pfm; fig) A se pripăși. 12 vt (Rar) A așeza găinile în cuibar.

CUIBĂRÍ, cuibăresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păsări) A-și face cuibul undeva; a-și face loc în cuibar. ♦ Fig. (Despre oameni și despre animale) A se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui. ♦ Fig. A se adăposti. ♦ Fig. A se aciua, a se pripăși. 2. Tranz. (Rar) A așeza găinile în cuibar. 3. Tranz. A mușuroi porumbul, cartofii etc. – Din cuibar.

CUIBĂRÍ, cuibăresc, vb. IV. 1. Refl. (Despre păsări) A-și face loc în cuibar, a se așeza cît mai bine. ♦ Fig. (Despre oameni, uneori și despre animale) A se așeza comod într-un spațiu restrîns (moale și cald); a se ghemui. S-a cuibărit bine în sanie. SADOVEANU, P. S. 215. Pisica leneșă, friguroasă, se cuibărește înăuntru la căldură. BART. E. 331. Fetița se cuibări în poala mă-sii.; VLAHUȚĂ, O. A. III 173. ◊ Fig. Cuibărite între stînci casele cu acoperișul țuguiat de fîn fumegă în asfințit. C. PETRESCU, S. 226. Un orășel drăguț, cuibărit pe apa Trotușului, între măguri acoperite cu vii și cu livezi. VLAHUȚĂ, O. A. II 152. ♦ Fig. A se adăposti. Ceilalți ofițeri, la popasuri, se cuibăreau prin case calde. CAMILAR, N. I 31. ◊ Fig. A se pripăși, a se aciua. Călugării [sînt] o adunătură de zamparagii... din toată lumea, cuibăriți prin mînăstire. CREANGĂ, A. 120. 2. Tranz. (Rar) A duce găinile la cuibar, a așeza în cuibar. Da [găinilor] de mîncare, apoi le cuibărea, punea cloștile. ISPIRESCU, L. 309.

A SE CUIBĂRÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre păsări) A-și face cuib. 2) (despre păsări) A-și face loc în cuibar; a se așeza în cuib. 3) fig. (despre ființe) A se instala cât mai comod. 4) fig. (despre ființe pribege) A-și găsi adăpost; a se aciua; a se oploși; a se pripăși; a se adăposti. /cuib + suf. ~ări

A CUIBĂRÍ ~ésc 1. tranz. (unele plante, mai ales cartoful, porumbul) A înconjura cu pământ la rădăcină (asemenea unui cuib) pentru a favoriza dezvoltarea; a mușuroi. 2. intranz. (despre păsări) A face cuib (și a scoate pui). Pescărușul cuibărește pe stânci. /cuib + suf. ~ări

cuĭbărésc v. tr. (d. cuĭbar). Fam. saŭ iron. Așez, stabilesc undeva: cine te-a cuĭbărit acolo? Prășesc adunînd pămînt la rădăcină (fac cuĭbar): a cuĭbări popușoĭu. V. refl. Fam. saŭ iron. Mă așez, mă stabilesc: Jidaniĭ s’aŭ cuĭbărit pe la noĭ. – Vechĭ (Ps. S.) mă (în)cuĭúbur, a se -á, mă încuĭb.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuibărít adj. m., pl. cuibăríți; f. sg. cuibărítă, pl. cuibăríte

cuibărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuibărésc, imperf. 3 sg. cuibăreá; conj. prez. 3 să cuibăreáscă

cuibărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cuibărésc, imperf. 3 sg. cuibăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cuibăreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUIBĂRI vb. a se aciua, a se oploși, a se pripăși, (rar) a se rătăci, (înv. și reg.) a se lipi, (reg.) a se agesti, a se închiorchioșa, (înv.) a se sprijini. (S-a ~ acolo de nu se știe unde.)

Intrare: cuibărit (adj.)
cuibărit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuibărit
  • cuibăritul
  • cuibăritu‑
  • cuibări
  • cuibărita
plural
  • cuibăriți
  • cuibăriții
  • cuibărite
  • cuibăritele
genitiv-dativ singular
  • cuibărit
  • cuibăritului
  • cuibărite
  • cuibăritei
plural
  • cuibăriți
  • cuibăriților
  • cuibărite
  • cuibăritelor
vocativ singular
plural
Intrare: cuibărit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuibărit
  • cuibăritul
  • cuibăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cuibărit
  • cuibăritului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cuibări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cuibări
  • cuibărire
  • cuibărit
  • cuibăritu‑
  • cuibărind
  • cuibărindu‑
singular plural
  • cuibărește
  • cuibăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cuibăresc
(să)
  • cuibăresc
  • cuibăream
  • cuibării
  • cuibărisem
a II-a (tu)
  • cuibărești
(să)
  • cuibărești
  • cuibăreai
  • cuibăriși
  • cuibăriseși
a III-a (el, ea)
  • cuibărește
(să)
  • cuibărească
  • cuibărea
  • cuibări
  • cuibărise
plural I (noi)
  • cuibărim
(să)
  • cuibărim
  • cuibăream
  • cuibărirăm
  • cuibăriserăm
  • cuibărisem
a II-a (voi)
  • cuibăriți
(să)
  • cuibăriți
  • cuibăreați
  • cuibărirăți
  • cuibăriserăți
  • cuibăriseți
a III-a (ei, ele)
  • cuibăresc
(să)
  • cuibărească
  • cuibăreau
  • cuibări
  • cuibăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cuibărit (adj.)

  • 1. (Despre păsări) Care și-a făcut cuib undeva; care și-a făcut loc în cuibar.
    • 1.1. figurat (Despre oameni și animale) Care s-a așezat cât mai bine într-un loc; care s-a ghemuit într-un loc.
      surse: DEX '09
    • 1.2. figurat Care s-a aciuit, s-a pripășit undeva, pe lângă cineva.
      surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi cuibări
    surse: DEX '09 DEX '98

cuibărit (s.n.)

  • 1. Faptul de a (se) cuibări; perioadă când (se) cuibăresc păsările.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi cuibări
    surse: DEX '09 DEX '98

cuibări

  • 1. reflexiv (Despre păsări) A-și face cuibul undeva; a-și face loc în cuibar.
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre oameni și despre animale) A se așeza cât mai bine într-un loc; a se ghemui.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ghemui attach_file 5 exemple
      exemple
      • S-a cuibărit bine în sanie. SADOVEANU, P. S. 215.
        surse: DLRLC
      • Pisica leneșă, friguroasă, se cuibărește înăuntru la căldură. BART. E. 331.
        surse: DLRLC
      • Fetița se cuibări în poala mă-sii. VLAHUȚĂ, O. A. III 173.
        surse: DLRLC
      • figurat Cuibărite între stînci, casele cu acoperișul țuguiat de fîn fumegă în asfințit. C. PETRESCU, S. 226.
        surse: DLRLC
      • figurat Un orășel drăguț, cuibărit pe apa Trotușului, între măguri acoperite cu vii și cu livezi. VLAHUȚĂ, O. A. II 152.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat A se adăposti.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adăposti attach_file un exemplu
      exemple
      • Ceilalți ofițeri, la popasuri, se cuibăreau prin case calde. CAMILAR, N. I 31.
    • 1.3. figurat A se aciua, a se pripăși.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aciua pripăși attach_file un exemplu
      exemple
      • Călugării [sunt] o adunătură de zamparagii... din toată lumea, cuibăriți prin mînăstire. CREANGĂ, A. 120.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A așeza găinile în cuibar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Da [găinilor] de mîncare, apoi le cuibărea, punea cloștile. ISPIRESCU, L. 309.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A mușuroi porumbul, cartofii etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: mușuroi (vb.)

etimologie:

  • cuibar
    surse: DEX '98 DEX '09