9 definiții pentru cuișoriță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUIȘORÍȚĂ, cuișorițe, s. f. Plantă erbacee cu flori alburii sau roșcate și cu fructe capsule (Holosteum umbellatum). [Acc. și: cuișóriță.Pr.: cu-i-] – Cuișor + suf. -iță.

cuișoriță sf [At: DAMÉ, T. 186 / P: cu-i~ / Pl: ~țe / E: cuișor + -iță] (Bot; reg) 1 Plantă ierboasă, adesea roșiatică, din familia cariofitiaceelor, cu flori albe și fruct ca o capsulă cu numeroase semințe Si: (reg) cuișoare, rocotel, ridichioară, cuișoară2 (6) (Holosteum umbellatum). 2 Vindecea (Betonica officialis). 3 Cerențel (Geum urbanum). 4 Mărțișor (Geum montanum). 5 Călțunul doamnei (Geum rivale). 6 Rocoină (Stellaria media).

CUIȘÓRIȚĂ, cuișorițe, s. f. Plantă erbacee cu flori alburii sau roșcate și cu fructe capsule (Holosteum umbellatum). [Acc. și: cuișoríță.Pr.: cu-i-] – Cuișor + suf. -iță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!cuișoríță (cu-i-) s. f., g.-d. art. cuișoríței; pl. cuișoríțe

cuișóriță/cuișoríță s. f., g.-d. art. cuișóriței/cuișoríței; pl. cuișórițe/cuișoríțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUIȘORÍȚĂ s. v. răcovină.

CUIȘORÍȚĂ s. (BOT.; Holosteum umbellatum) (reg.) cuișoare (pl.), ridichioară, rocoțel.

CUIȘORIȚĂ s. (BOT.; Holosteum umbellatum) (reg.) cuișoare (pl.), ridichioară, rocoțel.

Intrare: cuișoriță
cuișoriță substantiv feminin
  • silabație: cu-i-
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuișoriță
  • cuișorița
plural
  • cuișorițe
  • cuișorițele
genitiv-dativ singular
  • cuișorițe
  • cuișoriței
plural
  • cuișorițe
  • cuișorițelor
vocativ singular
plural

cuișoriță holosteum

  • 1. Plantă erbacee cu flori alburii sau roșcate și cu fructe capsule (Holosteum umbellatum).
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • Cuișor + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09